Demisia ministrului Educației și Cercetării, Daniel-Ovidiu David, a fost anunțată public pe 22 decembrie și constatată oficial abia pe 14 ianuarie, după 23 de zile de amânare. Acum, premierul Ilie Bolojan spune că Guvernul speră ca „până la sfârșitul acestei luni” să vină cu o propunere pentru un nou ministru, invocând încă din 3 ianuarie discuții la PNL pentru găsirea unui titular. Discuții care nu numai că nu au mai avut loc – sau nu au fost anunțate public – dar nu au produs până acum niciun rezultat notabil, din moment ce la 23 de zile de la demisie premierul a decis să preia el, interimar, portofoliul lăsat gol de Daniel David.
Aveam, așadar, 23 de zile din 22 decembrie până pe 14 ianuarie. Adunate cu cele care vor mai fi până la final de lună, dacă atunci vom afla numele noului ministru, ar înseamna aproape 40 de zile în care Educația și Cercetarea stau fără titular.
Dacă la începutul lunii fostul ministru și chiar oficiali guvernamentali vorbeau despre suprapunerea cu sărbătorile și alte cauze externe în criza de la Educația lăsată fără un ministru, acum se vede că nu mai este o problemă de procedură, ci a devenit un fapt politic, cu cauze clare.
– articolul continuă mai jos –
În realitate, Guvernul a folosit această fereastră birocratică – refuzul de a constata imediat demisia – pentru a câștiga timp și a căuta pe cineva dispus să preia un portofoliu extrem de dificil, într-un moment prost. Lipsa unei soluții politice e vizibilă.
Educația este un minister de consum, de uzură rapidă, iar mandatul lui Daniel David a accentuat această percepție. Deși a venit cu o notorietate puternică și cu sprijin inițial în comunitatea educațională, finalul mandatului său a lăsat în urmă un sistem profund demotivat. Măsurile luate au fost percepute de profesori exact așa cum au fost – decizii contabile, nu politici educaționale: reduceri, presiuni administrative, tăieri de burse fără o gândire strategică, creșteri de norme și o relație tot mai tensionată cu actorii din sistem. Nici nu-i de mirare, din moment ce cercetătorul și omul de știință Daniel David nu a pus niciun argument științific pe masă, iar atunci când cercetătorii Institutului de Științe ale Educației au scris care ar fi efectele măsurilor din Legea Bolojan, Daniel David a cenzurat raportul și opinia cercetătorilor bazată pe evidențe și știință.
Experiența ultimului deceniu a consolidat percepția că ministrul Educației este mai degrabă un administrator al eșecului colectiv, decât un actor cu capacitatea de a schimba sistemul. În acest cadru, mandatul lui Daniel David a funcționat ca reper negativ: un ministru cu notorietate academică și capital de încredere a ajuns să fie asociat, la final, cu măsuri contabile, cu minciuna pentru a putea susține dorințele șefului (vezi cenzurarea raportului ISE care contrazicea programul de guvernare) și cu un război zilnic al declarațiilor împotriva propriilor angajați, profesorii, fără ca acesta să fie urmat și de o necesară reformare a corpului profesoral.
Potrivit surselor Edupedu.ro, nimeni nu vrea să preia Educația și Cercetarea ca ministru de decor, într-un guvern care aplică măsuri decise în altă parte. A spus-o clar și Ilie Bolojan, în cea mai recentă declarație: „Să nu credeți că David a fost susținătorul măsurilor din educație, dar n-a avut ce să facă”. Ce se vede din analiza ultimilor ani este că portofoliul oferă vizibilitate maximă, dar putere minimă, atunci când premierul sau președintele nu te susțin. Costurile sunt mari, beneficiile politice sunt aproape inexistente pentru genul acesta de ministeriate păpușate, iar spațiul de negociere este redus, cel puțin acestea sunt condițiile impuse de către Guvernele care s-au succedat în ultimii 5 ani.
Privite în această cheie, demisia amânată și interimatul preluat de premier sunt simptomele unei crize mai vechi. După un deceniu de „România Educată”, Educația a rămas fără proiect, fără buget suficient și, acum, aproape fără doritori. Iar când nici miniștrii nu mai vor să fie miniștri, problema nu mai este persoana, ci sistemul care i-a transformat, pe rând, în figuri de uzură.
Iar acum, ca o ironie a sorții, ministrul interimar Ilie Bolojan discută bugetul Educației pe anul viitor cu premierul Ilie Bolojan.
Consilierul prezidențial Sorin Costreie a spus-o direct: „nu se înghesuie nimeni să fie ministrul Educației”, pentru că mandatul este dominat de tăieri și reduceri, iar spațiul pentru măsuri cu impact pozitiv pe termen lung este extrem de limitat. Altfel spus, oricine preia portofoliul moștenește nemulțumiri, proteste latente și un buget negociat în logica austerității.