De la „Superman” la „Misiune imposibilă”. Ce au răspuns profesorii, studenții, sindicatele și experții la întrebarea „Cum ar trebui să fie noul ministru al Educației?” 

Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național „I.L.Caragiale”: „Misiune imposibilă”

Dezamăgiți, obosiți, epuizați și umiliți. Este imaginea profesorilor din România, oameni care au intrat în sistem cu gânduri și vise mărețe și care ies – mulți dintre ei – aproape în lacrimi. „Educația se scaldă într-o sărăcie cronică. Mulți vorbesc despre vocație, însă eu, una, de 40 de ani tot am vocație, însă iată că mă pregătesc să ies la pensie cu vocația făcută praf. Profesorii nu trăiesc astăzi decât sentimente de dezamăgire, frustrare și lehamite”, a declarat pentru Libertatea profesoara Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național „I.L.Caragiale” din București. 

Dascălul ne-a mărturisit că viitorul ministru al Educației, oricât de integru, de moral, de bine intenționat și de bine pregătit ar fi, nu va putea face față problemelor din sistem. Sunt mult prea multe și mult prea grave. „Niciun ministru, cu oricâți secretari de stat ar avea, nu ar reuși să acopere toate hibele sistemului, cele din universitar și preuniversitar. De unde să înceapă? Și cu ce să înceapă mai întâi? Căci toate sunt prioritare. În condițiile în care educația va rămâne subfinanțată, chiar nu văd ce ar putea face“.

„Avem nevoie de un statut al profesorului. Noi nu suntem bone pentru copii”

Chiar și așa, profesoara așteaptă din partea viitorului ministru respect, susținere și implicare. „Să nu fie disprețuitor față de profesori, să nu-i trateze cu aroganță, cu superioritate și cu suficiență. Mă aștept să fim ascultați, dar nu prin vocile unor persoane sus-puse, ci să fim realmente ascultați. Mă aștept la o debirocratizare a muncii în școală, căci birocrația a devenit copleșitoare. Mă aștept la revenirea la normalitate”.

Andreia Bodea a precizat că este nevoie de un statut al profesorului, iar ministrul ar trebui să se implice în această direcție. „Noi suntem o categorie pe care nu o apără nimeni. Iar când nu te apără nimeni, ești lovit din toate părțile. În relațiile profesor-familie și superior au fost și sunt încălcate toate limitele posibile și imposibile”.

În momentul de față, profesorii, continuă Andreia Bodea, nu mai au nicio speranță. „Își târăsc zilele, își fac meseria – cei mai mulți dintre ei – la limită. Când suntem de ani de zile disprețuiți în felul ăsta, înseamnă că, de fapt, nici nu prea este nevoie de noi, decât să fim niște bone ceva mai titrate și cu cursuri făcute degeaba”, ne-a mai spus Andreia Bodea.

Singurul lucru care a mai rămas de spus

Meseria de profesor, continuă directoarea de la „Caragiale”, nu le mai oferă oamenilor nicio satisfacție. „A dispărut și bruma aceea de satisfacție cu care ne mândream, că suntem respectați, apreciați, că ni se spune și nouă bună ziua”.

Profesoara acuză faptul că profesorii au ajuns, cu timpul, mai mult conțopiști decât dascăli. „Birocrația este îngrozitoare, bursele sociale nu au dispărut din școli. Nici măcar atâta lucru nu s-a făcut. Modulele au rămas în continuare module, teze nu mai avem, temele trebuie să le sucim, să le-nvârtim. Să nu uităm plata cu ora, creșterea normei didactice, introducerea orelor remediale în învățământul primar. Asta ar avea de reglementat noul ministru”.

Andreia Bodea transmite elevilor un singur mesaj: cei care au șansa de a avea în fața lui în un profesor bun, să meargă la orele lui, căci este un privilegiu de care nu se vor bucura prea mult timp. Pentru că acești profesori de secol XXI vor deveni din ce în ce mai rari, până la dispariție. „Dacă l-ai găsit, dacă s-a nimerit să-l ai, nu lipsi de la orele lui. Și, ca părinte, de asemenea, trimite copilul la școală. Cred că în momentul de față este cel mai valoros sfat pe care un cadru didactic poate să-l dea elevilor. Este singurul lucru care a mai rămas de spus”.

Petrut Rizea, învățător: „Să cunoască sistemul, să susțină debutanții prin programe de mentorat”

Învățătorul Petrut Rizea, care predă la Școala Gimnazială „Sfântul Calinic de la Cernica” din București, își dorește un ministru care să vină din sistem, dar care cunoască mai ales problemele din zona preuniversitară. „Nu am pretenția să facă minuni de pe-o zi pe alta, însă am, totuși, niște așteptări. În primul rând, noul ministru ar trebui să fie cadru didactic în învățământul preuniversitar. Să fie cineva care a predat, care cunoaște provocările de la clasă, care a întâmpinat probleme. Un om care știe ce nevoi au dascălii, elevii, cu ce se confruntă părinții copiilor. Mi-aș dori să fie o persoană empatică”.

Pentru Rizea a explicat pentru Libertatea că sistemul nu mai are nevoie de încă un ministru care să vină din rândurile profesorilor universitari. „Indiferent de cât de bine intenționat ar fi, acest om nu ar cunoaște în detaliu realitatea din licee și școli gimnaziale“.

Învățătorul a ridicat și el problema statutului cadrului didactic „un statut în care să fie prevăzute obligațiile noastre, drepturile pe care le avem, ce se întâmplă dacă sunt încălcate, cum putem fi apărați în diferite situații, de anumite abuzuri. Noi nu putem să ne plângem de nerespectarea anumitor drepturi pentru că nu scrie nicăieri că avem acele drepturi. Nu te poți plânge de anumite lucruri din simplul fapt că nu scrie nicăieri, pe nicio hârtie, că te poți plânge de chestiile respective. Iar dacă, totuși, o faci, oricum nu te ia nimeni în seamă”.

Dascălul își dorește un ministru care să susțină învățătorii și educatorii debutanti prin implementarea unor programe de mentorat. „Înainte era o lege nescrisă: reprezentantul de catedră era și mentorul pentru cei nou veniți. Doar că, azi, nu se mai ține cont de asta. Și este extrem de important pentru un învățător debutant să poată discuta cu cineva care este în sistem. Căci, din păcate, nu află toate lucrurile utile din facultate”.

Învățătorul și-ar dori și o majorare a primei de carieră didactică. „1.500 de lei pe an din care să cumpăr cărți, rechizite, diferite materiale didactice, să mă înscriu la diferite cursuri de formare profesională sunt prea puțini”.

Sergiu Covaci, președintele Alianței Studenților: „Avem nevoie de un ministru bătăios“

Legea 141, cunoscută și sub denumirea de Legea Bolojan, a tăiat în carne vie, iar studenții au fost printre cei mai oropsiți. Li s-au diminuat bursele, o măsură care i-a scos în stradă la proteste. În plus, li s-au restricționat și călătoriile gratuite cu trenul.

Sergiu Covaci, președintele Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești, a precizat pentru Libertatea că noul ministru ar trebui, în primul rând, să înțeleagă foarte bine problema bugetului pe anul 2026, care încă nu a fost stabilit.

„Este foarte foarte important să fie un ministru bătăios, care să lupte pentru a atrage cât mai mulți bani la educație. Să redea studenților facilitățile pierdute. Mă refer la burse și la transportul feroviar, ambele afectate de măsurile din 2025. Cred că de la aceste nevoi fundamentale ale studenților ar trebui să-și negocieze funcția”.

Sergiu Covaci a mărturisit că-și dorește un ministru al Educației care să nu reducă cifra de școlarizare din învățământul superior. „În caz contrar, ar fi o greșeală enormă, căci România și-a asumat în fața Uniunii Europene creșterea populației cu studii superioare și a celor care au absolvit o formă de învățământ terțiar”. 

Reprezentantul studenților este de părere că noul ministru ar trebui să fie un observator bun al întregii mascarade care s-a petrecut în educație în ultima vreme. „Speranța noastră este că, totuși, în România mai avem oameni care înțeleg gravitatea problemelor și care au învățat ceva din toate protestele noastre, din toate problemele expuse în mod constant. Noi nu ne dorim un ministru negociator între breasla pe care o reprezintă și Guvern, ci unul care reprezintă doar interesele persoanelor din acest domeniu”. 

Sindicalistul Marius Nistor propune doi miniștri la Educație

Marius Nistor, liderul Federației Sindicale „Spiru Haret”, își dorește un ministru al Educației care să fie respectat de colegii săi de breaslă, un om care să țină cu sistemul, care să se bată pentru sistem, pentru alocări bugetare suficiente, pentru respectarea legii. Deși, spune tot el, este aberant într-un stat de drept să te bați pentru respectarea legii. „Este nevoie de un om care nu doar execută ceea ce decide o coaliție politică împotriva intereselor elevilor, studenților, profesorilor și în general a oamenilor din sistem”.

Așa ar trebui să arate un adevărat ministru al Educației: un om cu personalitate, cu caracter, un bun profesionist și un om respectat. „De asta avem nevoie. De un om care să cunoască foarte bine sistemul de învățământ preuniversitar, domeniu cu cele mai mari probleme”. 

Sindicalistul vine către guvernanți și cu o propunere: dacă altfel nu se poate, atunci ar fi bine să avem două ministere. „Un minister pentru învățământul preuniversitar și încă un minister pentru învățământul superior. Oricum funcționăm pe două legi diferite și atunci ar fi bine să avem și persoane cu responsabilități diferite. Asta ar putea fi o soluție: să ai un ministru propriu-zis și un ministru delegat care se ocupe strict de învățământul preuniversitar, care să empatizeze cu sutele de mii de lucrători din domeniu”.

Prioritatea viitorului ministru ar trebui să fie bugetul pe 2026, care se va discuta în luna februarie, mai spune Nistor. „Educația, ca să fie salvată, ar trebui să primească 15% din bugetul general consolidat, Adică 6% din PIB. Adică aproape de două ori și jumătate față de cât avem acum. Apoi, eu sper să vină un ministru care se bată pentru abrogarea măsurilor prinse pe Legea 141”.

Marius Nistor a subliniat faptul că sindicatele nu vor abandona lupta.  „Împreună cu colegii noștri nu vom renunța, ne vom bate pentru abrogarea măsurilor asumate pe Legea 141”.

Marian Staș, expert în educație: „E nevoie de programe școlare alternative la Limba română, Informatică și Religie”

Marian Staș, expert în educație, a declarat pentru Libertatea că noul ministru, în viziunea sa, ar trebui să bifeze trei mari aspecte: să țină în frâu sindicatele, să continue transformările de schimbare de paradigmă începute de Daniel David și să dea un ordin de ministru pentru pilotări de programe școlare alternative la Limba și literatura română, Informatică și Religie.

„Îmi doresc un ministru care să țină la respect sindicatele, să nu le caute în coarne, să le dea lesa foarte scurtă. Pentru că timpurile în care trăim încă au nevoie de o conduită foarte prudentă din punct de vedere fiscal. A da drumul la cheltuieli nejustificate înseamnă a arunca în aer tot ce s-a făcut bine până acum. Indiferent de cât de inconfortabile sunt măsurile acestea pentru oameni, ele țin sistemul în viață”.

Marian Staș a precizat că noul ministru al Educației ar trebui să continue reforma începută de Daniel David și să susțină programul prin care școlile își pot pilota propriile planuri-cadru. „Orice ministru ar veni, el ar putea să susțină reforma, să-i pună tălpi, mai pe față sau mai pe spate, sau ar putea să fie neutru. Ce-mi doresc eu de la noul ministru este să susțină schimbarea de paradigmă”.

Ministrul ar trebui, de asemenea, să gestioneze și controversata dezbatere pe marginea programei școlare la Limba și literatura română, care a scindat lumea academică, dar și societatea. „O programă care s-a dovedit a fi un fier roșu, încins, un test de turnesol extrem de inconfortabil pentru limitele noastre ca intelectuali, ca autori de programe, ca oameni cu prejudecăți. Ar fi un gest de mare curaj ca viitorul ministru să implementeze programe școlare alternative la Limba română, Informatică și Religie”, a mai punctat expertul. 

Noul ministru al Educației are o misiune aproape imposibilă, spun foarte multe voci. El va prelua un minister măcinat de probleme, un sistem găunos, sufocat de birocrație, cufundat într-o sărăcie cronică și care se zbate din răsputeri să iasă din paradigmele comuniste ce-l conduc. Un sistem în colaps, care se clatină pe picioare și care riscă să se prăbușească peste viitorul a generații de copii.

Noul ministru al Educației, mai cred oamenii cu care am vorbit, ar trebui să aibă puteri aproape supranaturale ca să ridice barca pe linia de plutire. Un Superman care să vrea și care să poată. Căci, în momentul de față, doar un miracol ar mai putea salva educația din România. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE