Cei care susţin renaţionalizarea companiilor sunt cei care, de fapt, vor să distrugă România, afirmă Bogdan Murgescu, prorector la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, într-un interviu acordat News.ro. Eventuala naţionalizare ar submina grav interesele naţionale ale ţării şi ar duce la ruinarea acesteia, mai spune istoricul care a făcut senzaţie, în 2010, cu lucrarea „România şi Europa. Acumularea decalajelor economice – 1500-2010“.
Profesorul universitar, care publică în continuare articole documentate comparative între diverse perioade de dezvoltare a României, afirmă absolut categoric că trendul nostalgic impus pe reţelele de socializare, conform căruia se trăia mai bine în perioada comunistă, este unul absolut fals, contrazis de toţi parametrii – atât cei care se pot măsura, cât şi cei care nu sunt măsurabili. Într-un articol destinat cadrelor didactice şi publicat în „Studii şi articole de istorie“, Bogdan Murgescu chiar le recomandă profesorilor să facă la clase cu elevii experimente, să-i invite să-şi întrebe bunicii ce mâncau timp de o săptămână pe vremea comunismului şi să-şi noteze ce mănâncă azi. La asta ar trebui să se adauge timpul investit în cozile la alimente înainte de 1989.
Per ansamblu, explică istoricul, în România nu numai că nu s-a trăit la fel de bine în comunism precum în Occident, dar în acest interval ţara noastră a rămas şi mai în urmă faţă de Europa, ca nivel de dezvoltare, comparativ cu momentul când a fost impus acest regim la Bucureşti.
Profesorul Murgescu spune că şcoala românească a ajuns în punctul în care funcţionează atât de prost, încât pune în pericol însăşi existenţa naţiunii. A apărut o prăpastie enormă între cei pe care şcoala îi pierde pe drum şi rămân analfabeţi funcţionali şi cei care urmează studiile şi reuşesc să meargă înainte în viaţă. Şi mai grav este că, la nivelul claselor, profesorii refuză să recunoască eşecurile, pe care le maschează prin mărirea artificială a notelor date elevilor. Această situaţie e constatată la examenele naţionale standardizate, când se vede că mediile de la clasă sunt mult mai mari decât notele la aceste teste. Rămâne de văzut cum se vor soluţiona aceste probleme, dar va trebui ca realitatea să fie acceptată, sistemul de evaluare regândit, elevii care rămân în urmă recuperaţi, iar profesorii plătiţi în funcţie de performanţele profesionale.
Întregul interviu acordat News.ro de profesorul Bogdan Murgescu, în rândurile de mai jos.
„Este fundamental greşit să credem că intrarea în UE ne-a făcut rău! România a fost câştigător net al integrării în Uniunea Europeană. Să ne fie foarte clar că poveştile de succes ale economiei din ultimii 25 de ani sunt în mare măsură legate de prezenţa companiilor transnaţionale. Atât macroeconomic, cât şi din punctul de vedere al angajaţilor propriu-zişi“
Matei Udrea: Domnule profesor Bogdan Murgescu, vă mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu. În cartea dumneavoastră, „România şi Europa, acumularea decalajelor istorice“, scrieţi cum învăţământul a fost privit de guvernele României, de-a lungul timpului, ca un centru de cost şi nu ca o investiţie. Mai spuneţi că acest tip de abordare a fost abandonat de foarte multă vreme în Occident, unde guvernele şi-au dat seama că, de fapt, investesc într-o creştere a productivităţii populaţiei pe termen lung când dau bani la educaţie. S-a schimbat ceva în România faţă de acum 10 ani, când aţi scris cartea?
Bogdan Murgescu: Multe lucruri nu s-au schimbat. Din păcate, educaţia este încă văzută ca un centru de costuri. Ceea ce aş putea spune că în actuala conjunctură, în care avem de făcut ajustări bugetare, e, într-un fel, inevitabil. Dar asta nu poate să fie viziunea pe termen mediu şi lung! Deci, acum, faptul că a fost nevoie de anumite ajustări ale cheltuielilor publice – şi nu numai în educaţie, chiar dacă în educaţie au fost mai la începutul procesului – trebuie acceptat. Asta este, avem un interes colectiv în ieşirea din zona deficitelor excesive şi în intrarea într-o bandă normală a deficitelor, cum sunt în Uniunea Europeană, de până în 3%. Noi suntem în clipa de faţă la cu totul alt nivel (în 2024, deficitul României a fost de aproape 10% din PIB – n. red.) şi avem de făcut o ajustare care e necesară şi va fi benefică pentru ţară, chiar dacă avem de strâns din dinţi şi de suferit pe termen scurt. Dincolo de aceasta, însă, la nivelul educaţiei nu s-au făcut suficiente lucruri pentru rezolvarea problemelor grave existente! Şi care sunt cele mai grave în ceea ce priveşte învăţământul general. Avem un procent foarte mare de analfabetism funcţional, avem nişte scoruri catastrofale la testările PISA şi avem, practic, un sistem educaţional care, abandonând un număr important de elevi, contribuie la divizarea pe termen mediu a societăţii între un număr de concetăţeni care nu folosesc educaţia aproape deloc şi un număr de concetăţeni care devin performanţi şi reuşesc să meargă înainte. Cât de mult, aici rămâne de discutat separat. Dar această falie la mijlocul societăţii este extrem de gravă şi complică situaţia României atât acum, deja în prezent, dar şi în anii următori, pentru că până nu se vor lua măsuri remediale, ca unii dintre cei care au fost abandonaţi de sistemul educaţional să fie recuperaţi, nu vom putea înainta! Şi avem nu numai de recuperat aceşti oameni, dar şi de introdus mecanisme care să împiedice pe viitor această falie, care s-o colmateze şi să reuşească să-i aducă pe toţi elevii la un anumit nivel. În ceea ce priveşte învăţământul superior, avem alte probleme care ţin de reglementările de multe ori obtuze ale Ministerului Educaţiei şi de faptul că nu se dă drumul suficient de uşor la mecanisme care să ne racordeze mai bine la învăţământul superior din întreaga Europă. Aici avem încă multe rigidităţi.
Matei Udrea: Problema aceasta cu analfabetismul funcţional este sesizată de foarte mulţi oameni, chiar şi politicienii o recunosc la nivel formal…
Bogdan Murgescu: Da-da, şi ministerul are strategii care…
Matei Udrea: Concret! Ce se poate face?
Bogdan Murgescu: Ce se poate face? Va trebui, în primul rând, să optăm foarte clar dacă şi cum facem evaluările (elevilor – n. red.)! În toate situaţiile au apărut nişte fenomene care sunt grave şi care ţin de o disparitate majoră între evaluările curente de la clasă şi evaluările care se produc sumativ, la terminarea unui ciclu de învăţământ sau în diverse momente. Şi întotdeauna s-a constatat că evaluările de la clasă sunt mai mari decât evaluările obiective, standardizate, care se practică la nivel naţional. Şi atunci avem o problemă că, de fapt, noi nu recunoaştem în şcoala obişnuită faptul că avem eşecuri! Nouă trebuie să ne fie foarte clar că sistemul educaţional, aşa cum merge, merge prost! Acest lucru trebuie recunoscut de toată lumea şi luate măsuri corective. Cum se vor face aceste evaluări, dacă ne decidem că ne mai asumăm repetenţii succesive până când oamenii ajung să înveţe, nu ştiu! Aici se poate discuta, se poate vedea care sunt soluţiile cele mai bune. Dar trebuie fie prin clase remediale, fie prin alte metode. Şi clasele remediale cu aceiaşi profesori nu sunt o fericire! Deci, trebuie văzut cum putem! Dar trebuie să ne facem un plan foarte clar şi trebuie ca şi şcolile şi profesorii să fie puşi în situaţia în care rezultatele de remediere sunt parte a performanţei lor. Iar absenţa unor rezultate de remediere este o parte a eşecului lor şi, implicit, ar trebui să fie o parte a penalităţii financiare.
„Guvernele anterioare au distrus sistemul economic promovând mărirea deficitelor, dar şi prin faptul că au subminat orice încredere a pieţelor în România. Au promis lucruri care niciodată nu s-au respectat în raport cu Comisia Europeană, în raport cu creditorii. Asta a subminat guvernul actual, care a trebuit să preia situaţia cu nişte dobânzi uriaşe şi o neîncredere justificată a pieţelor!“
Matei Udrea: Spuneaţi acum aproape doi ani că România trăieşte cea mai prosperă perioadă din istorie, dar că guvernanţii de la acel moment făceau tot ce se putea pentru a strica acest lucru. S-a schimbat ceva între timp? Au trecut aproape doi ani, s-a schimbat guvernul, s-a schimbat preşedintele, s-a schimbat Parlamentul…
Bogdan Murgescu: S-a schimbat guvernul, dar Parlamentul încă nu. Nu s-a schimbat decât puţin. Sigur că au fost alegeri, dar, în esenţă, rezultatele nu au fost atât de zdrobitor diferite, ca să poţi să spui că s-a modificat decisiv. În ceea ce priveşte guvernul, există în clipa de faţă o voinţă de redresare şi de readucere în ordine. Nu neapărat întotdeauna cu cele mai bune măsuri, să zicem, sau cu tactul cel mai potrivit, dar, în orice caz, există. Adică nu mai pot spune, cum spuneam acum doi ani şi cum aş fi spus până în primăvara aceasta că guvernul distruge întregul sistem! Guvernele anterioare l-au distrus prin faptul că au promovat mărirea deficitelor, dar şi prin faptul că au subminat orice încredere a pieţelor în România. Pentru că s-au promis lucruri care niciodată nu s-au respectat în raport cu Comisia Europeană, în raport cu creditorii. Şi aceste lucruri au subminat guvernul actual, care a trebuit să preia situaţia cu nişte dobânzi uriaşe şi o neîncredere justificată a pieţelor!
Matei Udrea: Mi-a atras atenţia o altă afirmaţie a dumneavoastră, că ţara noastră trebuie să schimbe modelul de dezvoltare din ultimii 20 de ani. La ce vă referiţi?
Bogdan Murgescu: Mă refer la faptul că această creştere a noastră spectaculoasă din 2000 încoace, adică de când au început negocierile de aderare şi în primii 17 ani de apartenenţă la Uniunea Europeană, s-a bazat pe aportul capitalului internaţional, pe apartenenţa la piaţa unică şi pe faptul că aveam o forţă de muncă mai ieftină decât în alte ţări. Prin succesul acestei politici, nivelul de salarii s-a mai ridicat, iar disparitatea în raport cu ţările dezvoltate ale Uniunii Europene a mai scăzut. Nu înseamnă că suntem deja cu salariile la nivelul Germaniei sau al altor ţări, dar totuşi distanţa nu mai este la fel de mare! Şi acest lucru, să zicem, erodează un avantaj competiţional pe care îl avea locaţia România. Sigur că ne dorim să avem succes, astfel încât acest avantaj competitional, gradual, să devină din ce în ce mai mic. Asta este o măsură de succes. Dar asta înseamnă, în acelaşi timp, că pentru a face faţă competiţiei internaţionale trebuie să-ţi găseşti alte motoare în afară de avantajul salariilor mici. Iar aici este foarte important să ai şi un set de oameni mai bine pregătiţi, dar şi anumite infrastructuri care să fie mai bune şi anumite instituţii care să funcţioneze corect. Şi, treptat-treptat, să te ajute în raport cu alte locaţii, pentru a evita situaţia în care capitaluri prea multe, la un moment dat, renunţă să producă în România şi preferă să producă în alte părţi.
„Sigur că Europa a pierdut teren şi în raport cu Statele Unite, dar şi în raport cu China şi chiar cu alte economii emergente din lume. Pe de altă parte, totuşi, Europa are importante rezerve şi are şi soluţii la îndemână! Cred că această rămânere în urmă se poate recupera“
Matei Udrea: Ştiţi că în ultimii ani se vorbeşte foarte mult despre faptul că inteligenţa artificială va produce o nouă revoluţie la nivelul omenirii. Sunteţi de acord cu această afirmaţie? Vă întreb deoarece dumneavoastră aţi abordat în lucrările dumneavoastră subiectul acestor praguri pe care, dacă le ratezi, rămâi în urmă şi apoi este foarte greu să mai recuperezi.
Bogdan Murgescu: Da, acum eu nu sunt expert în inteligenţa artificială. Atât cât am înţeles eu din ceea ce am citit şi ceea ce am auzit discutându-se de către oameni mai bine pregătiţi în acest domeniu, inteligenţa artificială e un auxiliar important de mărire a productivităţii. Asta este clar, poate fi pusă să lucreze foarte mult în folosul oamenilor şi al companiilor comerciale. Este clar că anumite roluri îndeplinite de angajaţi persoane fizice vor fi preluate de computere şi de inteligenţa artificială. Experienţa istorică de până acum a arătat însă că progresele tehnologice, chiar dacă au distrus anumite locuri de muncă, au şi creat joburi suplimentare şi au generat, până la urmă, o dinamică pozitivă inclusiv în domeniul pieţei muncii. Nu ştim dacă asta se va întâmpla, pentru că nu există o garanţie absolută. Dar nici nu putem încă previziona 100% faptul că inteligenţa artificială va duce la o scădere cu atâtea milioane de locuri de muncă sau, respectiv, cu atâtea procente. Balanţa finală rămâne încă să fie constatată pe viitor şi cred că, în anumite privinţe, este şi deschisă. Vom vedea! Până atunci, pe termen foarte lung, probabil că va fi o anumită reducere. Mă aştept să avem o reducere care rămâne de stabilit dacă va fi în număr de locuri de muncă sau va fi în ore-muncă pe ansamblul economiei. Pentru că lucrurile se pot măsura în diverse feluri. Şi noi avem o situaţie în care, istoriceşte, numărul de ore-muncă pe ansamblul economiei a scăzut odată cu progresul tehnologic. Gândiţi-vă numai la faptul că noi acum lucrăm 40 de ore pe săptămână în timp ce, atunci când a intrat în muncă generaţia mea, erau 48 de ore. În alte perioade au fost şi mai multe ore pe săptămână. Perioadele de concediu anual s-au mai lungit. Per total, lucrurile diferă. Asta este şi o problemă de distribuţie a timpului de muncă în cadrul forţei de muncă active. Dar, dincolo de toate acestea, eu sunt moderat optimist că reuşim să folosim inteligenţa artificială în slujba oamenilor şi nu împotriva lor.
Matei Udrea: Există o îngrijorare că Europa rămâne în urmă tehnologic. E o observaţie destul de pertinentă că noi avem de ales acum dacă ne dăm datele personale chinezilor sau americanilor. Atunci când folosim telefoanele mobile, de exemplu, nu există altă opţiune. TikTok este platformă chinezească şi le dai lor acces la informaţiile despre tine. Dacă intri pe Facebook, trebuie să le dai consimţământul americanilor. Europa nu e pe nicăieri în povestea asta. Nu are platforme de socializare, nu există în cursa de inteligenţă artificială. Pare o cursă în doi, între Statele Unite şi China.
Bogdan Murgescu: Sigur, Europa a pierdut teren şi în raport cu Statele Unite, dar şi în raport cu China şi chiar cu alte economii emergente din lume. Pe de altă parte, totuşi, Europa are importante rezerve şi are şi soluţii la îndemână! Raportul Draghi a evidenţiat câteva dintre aceste direcţii în care trebuie acţionat. Însă, pentru a putea rezolva anumite probleme economice, Europa are de rezolvat şi problemele sale decizionale. Mecanismele decizionale sunt mult prea complicate şi mult prea mult grevate de posibilităţile guvernelor naţionale de a spune „nu“. Din acest punct de vedere, cred că ar fi în folosul nostru colectiv să facem paşi decişi în direcţia unei adânciri a integrării şi unor mecanisme decizionale unitare mai ample. Aici cred că vor fi multe economii care se pot realiza, iar Europa ar putea să îşi îmbunătăţească poziţia de competitivitate. Sigur că, în clipa de faţă, în planul platformelor sociale şi în planul tehnologiei de vârf sunt avantaje competitive ale Chinei, respectiv ale Statelor Unite. Cred însă că mecanismele de a disciplina mediile şi de a controla, totuşi, ceea ce se face cu datele sunt aici (în Europa – n. red.) suficient de puternice ca să nu avem riscuri majore. Deci, aici eu sunt mai optimist decât alţii şi cred că, până la urmă, vom depăşi şi problemele legate de TikTok, Facebook şi celelalte.
Matei Udrea: Aşadar, consideraţi nu este o rămânere în urmă care nu se mai poate recupera.
Bogdan Murgescu: Se poate recupera!
„Pe vremea lui Ceauşescu se trăia mai prost pe toţi indicatorii de consum! Lucrurile sunt clare în favoarea prezentului. Pe diverse alte componente care, să zicem, nu se măsoară statistic, iarăşi trăiam mai prost. Sunt şi lucrurile care statistic nu se măsoară, dar care sunt foarte violente, ca libertate şi ca posibilităţi să-ţi decizi destinul. Deci, din toate punctele de vedere, trăim mai bine acum“
Matei Udrea: Aş vrea să ne întoarcem la nişte probleme despre care dumneavoastră aţi mai vorbit, aţi scris articole, aţi încercat să explicaţi, dar care rămân recurente. Românii trăiau mai bine pe vremea lui Ceauşescu decât acum, aşa cum spune o mare parte a populaţiei?
Bogdan Murgescu: Nu, categoric nu! Pe vremea lui Ceauşescu se trăia mai prost pe toţi indicatorii de consum! Lucrurile sunt clare în favoarea prezentului. Pe diverse alte componente care, să zicem, nu se măsoară statistic, iarăşi trăiam mai prost. Mai ales în ultimii ani ai lui Ceauşescu, acest lucru este evident. Chiar şi pe comparaţia între ţări… Hai să nu luăm comparaţia România 1980 – România 2025, dar să luăm comparaţia între România 1980 – Germania 1980 sau orice ţară occidentală din 1980 versus România 2025 – Germania 2025 sau orice ţară occidentală din 2025. Suntem mai aproape acum, suntem mai asemănători! Sunt şi lucrurile care statistic nu se măsoară, dar care sunt foarte violente, ca libertate şi ca posibilităţi să-ţi decizi destinul. Deci, din toate punctele de vedere, trăim mai bine acum. Nu mai vorbesc de lucrurile extreme, dar îndemnam profesorii într-un articol pe care l-am publicat în revista „Studii şi articole de istorie“, de exemplu, să facă exerciţii la clasă obţinând informaţii ce se mânca în anii 1989 şi ce se mănâncă acuma. Strângând informaţia pe o săptămână, cam ce mănâncă o familie acum şi, după aceea, scoţând informaţia de la bunici sau din alte surse, cu ce reuşea să mănânce şi cât investea în cozi cetăţeanul de la 1980. Şi este o diferenţă care-ţi sare în ochi!
Matei Udrea: O altă temă recurentă pe care o văd împinsă foarte mult pe reţelele de socializare, în special pe TikTok. Au contribuit politicile din perioada comunistă la dezvoltarea României? Adică au redus decalajul faţă de Europa? Nu mai departe de ieri am văzut un domn pe TikTok, într-o emisiune, spunând că în 1975 se trăia aici mai bine decât în Occident. Dânsul argumenta prin faptul că puteai să-ţi cumperi Kent şi whisky.
Bogdan Murgescu: Aici trebuie să facem o distincţie între sub-perioadele regimului comunist. Avem o sub-perioadă stalinistă de la sfârşitul anilor ’40 şi până la sfârşitul anilor ‘50. Avem o perioadă de relativă liberalizare şi deschidere spre lume din anii ‘60 şi început de ani ‘70. Şi avem perioada de marcă înregistrată Ceauşescu, de contractare a României, din anii ’70 şi anii ‘80. În mod clar, în prima perioadă – care a fost foarte grea! – şi în a treia România s-a îndepărtat de ţările occidentale (ca nivel de trai – n. red.). Perioada a doua a fost o perioadă de recuperare parţială a decalajelor. Nu foarte mare, dar a fost totuşi o anumită recuperare. Nu se trăia mai bine decât în Occident în 1975, să fim oameni foarte serioşi! Se poate urmări pe o paletă largă de elemente şi nu era mai bine. Dar era, totuşi, mai aproape decât fusese în 1955. Ne dusesem mai aproape de ei (de occidentali – n. red.).
Matei Udrea: Deci era în anii ’60-’70 mai bine doar dacă ne comparam cu noi înşine. Dacă mă raportam în 1975 la cum fusesem în 1955, ziceam că era mai bine. Dar dacă mă raportam la alţii, atunci nu era mai bine.
Bogdan Murgescu: Sigur că te mai apropiaseşi niţel de ei, dar nu suficient ca să fii la acelaşi nivel. Şi asta se vedea şi din faptul că, totuşi, românii se uitau cu jind la ceea ce mai ajungeau, eventual, să afle din ţările occidentale sau poate chiar unii dintre ei să vadă cu aprobare de la stăpânire, ca să zic aşa. Pentru că nu puteai să circuli aşa, numai că aveai chef. Pe ansamblul perioadei comuniste, România a pierdut teren! Adică, la un moment dat, efectul negativ al primei şi al celei de-a treia perioade au depăşit efectul pozitiv al celei de-a doua perioade. Dar, repet, situaţia diferă de la sub-perioadă la sub-perioadă. Apoi, e o discuţie mai specială, cât anume a depins de politicile regimului şi cât a depins, de exemplu, de o chestie care se întâmplă în toată lumea, dar care se întâmplă o dată: mutarea de forţă de muncă din agricultură spre industrie şi servicii conduce, prin ea însăşi, la creşterea productivităţii şi la îmbunătăţirea rezultatelor activităţii economice. Doar că asta o faci şi se epuizează, nu durează.
Matei Udrea: Adică nu poţi să-i muţi pe ţărani la oraş de mai multe ori. O faci o dată şi gata.
Bogdan Murgescu: Da. Sau, să zicem, am mutat un sfert din populaţie – am un efect. După aceea ar trebui să mai muţi şi sfertul următor ca să îmbunătăţeşti situaţia. Nu am posibilitatea să o fac repetitiv şi continuu până la Judecata de Apoi.
Matei Udrea: Probabil că aţi văzut şi dumneavoastră aceste campanii care se duc pe ideea că ar trebui să ieşim din Uniunea Europeană pentru că ne-ar fi mai bine, deoarece atâta timp cât suntem în UE, vin străinii şi ne fură resursele şi ne exploatează. V-aş întreba ce le-aţi răspunde oamenilor care vin cu acest tip de propunere?
Bogdan Murgescu: Două lucruri le-aş spune. În primul rând, că este fundamental greşit! E greşit din punctul de vedere al adevărului. România a fost câştigător net al integrării în Uniunea Europeană pe partea de resurse care au venit în România – miliarde de euro care au venit net – dar şi pe partea de îmbunătăţire a produsului său intern pe cap de locuitor în raport cu media Uniunii Europene. Deci, România a avut de câştigat din aceasta şi din deschidere, cu un pachet de lucruri care merg împreună. Adică în Uniunea Europeană nu pot să fiu numai declarativ, să nu las să circule capitalurile, să nu las firmele să investească şi aşa mai departe. Adică aici, la un moment dat, lucrurile să iau toate la un loc. Dar România a fost câştigător net şi, de asemenea, să ne fie foarte clar că poveştile de succes ale economiei din ultimii 25 de ani sunt în mare măsură legate de prezenţa şi activitatea companiilor transnaţionale. Dacia este un exemplu clasic! Şi nu este singurul. Avem foarte mult de câştigat din această prezenţă a companiilor transnaţionale. Atât macroeconomic, cât şi din punctul de vedere al angajaţilor propriu-zişi. Foarte mulţi dintre salariaţii români sunt mai fericiţi să lucreze pentru o companie transnaţională decât pentru compania locală. Au salarii mai mari, au condiţii mai bune, sunt trataţi mai bine.
Matei Udrea: Înţeleg de aici că nici cea a doua jumătate a ofertei cu care se vine acum, şi anume re-naţionalizarea companiilor, trecerea lor în proprietatea statului, ca să ne aparţină nouă, tuturor …
Bogdan Murgescu: …şi să fure din ele cetăţenii respectivi. Nu! E o metodă care este garantată spre eşec. Şi aş zice eu că toată această politică, dacă ar fi pusă în aplicare, ar fi un act care ar submina grav interesul naţional al României şi perspectivele de dezvoltare ale societăţii româneşti. Deci, pur şi simplu, ar fi o metodă de autodistrugere a României! Şi cei care le susţin se califică la categoria de oameni care îndeamnă la nimicirea acestei ţări. În esenţă, obiectiv, sunt cei care vor să distrugă această ţară!
Matei Udrea: Vă mulţumesc foarte mult!
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.