Clasă de elevi. Inquam Photos / Octav Ganea
„Zilele acestea, aud de aici din depărtarea mea, se fac în România programe pentru învățământ, se modernizează pentru viitor, se optimizează trecuturi. Așa că am și eu, în loc de părere, o amintire despre un om”, scrie, într-o opinie publicată în Contributors, Șerban Anghene, care lucrează în învățământul preuniversitar britanic. El își amintește apoi cum un profesor a reușit să-i marcheze viața, cu o materie care de obicei e ignorată.
„Acest om mi-a fost profesor un singur an, în clasa a opta”, scrie Șerban Anghene, care îi realizează portretul profesorului său.
„Avea o voce groasă, adâncă, ceea ce, la pachet cu mustața și statura, îl făceau să semene cu un domnitor medieval dintr-o carte cu povestiri istorice ilustrate. Taman bine, întrucât preda istoria. Dar nu despre istorie e istoria de astăzi, ci despre o materie considerată mai puțin importantă, pe care tot dânsul ne-a predat-o în anul acela – cultura civică”.
Șerban Anghene, care este stabilit în Marea Britanie, își amintește că de obicei ora de cultură civică era transformată în ore de istorie sau de alte materii. „Era una dintre cenușăresele anului terminal, alături de muzică, pictură, uneori sport”, scrie el.
„Cineva imi traducea dintr-o dată știrile”
Profesorul lui al cărui nume nu l-a uitat – Cristian Grădinaru – a schimbat însă această cutumă.
„Când noul profesorul a intrat la prima oră de cultură civică, ne-am scos, cum era și firesc, caietele de istorie. Doar pe atunci era materie de examen (Capacitate). Reacția lui a fost una de surpriză și dezamăgire. Cum adică să nu facem cultură civică? La prima lecție am scris așadar toți pe foi rupte din caietele de istorie”, continuă povestea.
Ce a urmat? „Am purces așadar a învăța despre constituția României și importanța ei, despre separarea puterilor în stat și rolul fiecăreia, despre sistemele de control și raportare. Era ca și cum cineva îmi traducea dintr-o dată știrile de la televizor. Începeam cel puțin să înțeleg de ce se ceartă oamenii mari la talk showuri. Pricepeam cam ce ar fi trebuit să fie din ce era. A urmat educația antreprenorială. Noțiunile de costuri, profit, investiție, dobânzi sau uzură le-am învățat atunci, la 14 ani, și nu le-am mai uitat niciodată. Am fost puși să facem planuri de afaceri și să le prezentăm clasei. Când am făcut economie prin clasa a 12-a parcă, nu am mai învățat nimic nou. Dacă înțeleg cât de cât ce se întâmplă politic și economic în jurul meu astăzi, i-o datorez în primul rând acestui om.”
Opinia completă, pe Contributors.ro.