Profesorii învață noile reguli ale spațiilor digitale
Cristina Lupu, de la Centrul pentru Jurnalism Independent, organizează cursuri de educație media cu profesori și elevi în toată țara, din 2017. Programul, centrat pe cum funcționează algoritmii și inteligența artificială, cum să depistezi știrile false sau un deepfake, e susținut de Ministerul Educației și e prezent în 163 de licee. Printre aceste teme, mentorii strecoară și informații despre violența din mediul digital.
Școlile în care au ajuns sunt parte din orașe mari, cu un nivel mai ridicat de educație, unde oamenii sunt mai deschiși să-și pună la îndoială propriile bias-uri. Însă blamarea victimei e parte din mentalitatea cadrelor didactice și aici. „Tot e greu, pentru că e în tine ideea asta: O fi fost și ea de vină, nu știa să nu facă asta? Nu știa să nu umble noaptea pe stradă?”, explică Cristina. „Un obstacol este să înțelegi că la vârsta aia e normal [să trimiți poze], oricât le spun eu să nu facă. E normal să o facă, pentru că așa am fi făcut și noi dacă eram la vârsta lor și dacă treceam prin asta”. În cazul unei imagini intime modificate cu inteligența artificială, în schimb, e mai ușor să treacă de bariera mentalității la curs, pentru că nu mai e nevoie să trimiți nuduri ca să devii victimă.
Un curs de educație media organizat de Centrul pentru Jurnalism Independent durează 60 de ore. Profesorii absolvenți sunt apoi integrați într-un program de mentorat care durează doi ani, cu întâlniri lunare în care dezbat câte un subiect. Ideea acestui parcurs este să-i facă pe cursanți să se simtă parte dintr-o comunitate a schimbării, care produce efecte pe termen lung. „Noi nu credem că formarea e suficientă. Nu poți să ai așteptarea că faci un curs și lucrurile s-au rezolvat”, explică Cristina Lupu. „Dacă mă pui pe mine acum să învăț fizică și după 30 sau 60 de ore să mă duc să predau fizică chiar și la nivel de bază s-ar putea să nu vreau să fac chestia asta pentru că mi-e rușine, pentru că copiii știu mai multe lucruri despre subiect decât știu eu”, continuă ea.
În ceea ce privește discuțiile cu elevii, Cristina a observat că exemplele cât mai apropiate de lumea lor îi ajută să înțeleagă mai bine lucruri complicate. De pildă, când le vorbește despre stereotipuri de gen, îi îndeamnă să le identifice pe platformele de social media pe care le folosesc, față de 2018, când îi ruga să decupeze reviste și să facă planșe.
Dănuța Cristina Gherman, profesoară de limba română la Colegiul Național „Doamna Stanca” din Satu Mare, participă la cursurile Centrului pentru Jurnalism Independent din 2018. Crede că aceste cursuri au ajutat-o să-și depășească condiția de profesionist axat doar pe livrarea unor informații. „S-a produs în mine dorința aceea de a pune pe prim plan formarea pentru viață a copilului”, povestește profesoara. La clasă, alocă 15 minute din fiecare oră discuțiilor despre cum depistezi fake news pe net sau ce înseamnă amprenta digitală pe care o lași în urma ta. „Noi furnizăm niște cunoștințe, apoi vine educația media să-i învețe cum să verifice informația aflată la un click distanță”, explică Dănuța Gherman.
Maria Epatov, profesoară de limba română la Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți ține un opțional dedicat educației media, în urma cursurilor CJI pe care le-a urmat în 2021. Ea spune că a dobândit o perspectivă nouă prin care vede textele literare din programă, perspectivă pe care încearcă să o dea mai departe elevilor la clasă. Vorbește cu ei despre bullying-ul, manipularea emoțională și stereotipurile de gen întâlnite în literatură, dar și despre deepfakes, cyberbullying sau furt de identitate. „Dintotdeauna mi s-a părut fascinant să aplic noțiuni și tehnici noi pe textele vechi, de la școală. Privirea asta nouă mi-a confirmat cât de valoroase sunt textele (încă) studiate la liceu și despre care lumea zice că sunt desuete, perimate. Eu zic că totul stă în felul în care alegi să privești lucrurile. Nimic nu e nou, poate că azi știm să dăm un nume unor lucruri, situații, dar ele au existat mereu”, spune profesoara.
Elevi pentru elevi
Prin programul „Start în educație”, fundația internațională World Vision România lucrează cu școli din mediul rural, unde organizează sesiuni de informare și conștientizare despre toate formele de violență la adresa copilului. Profesorii, părinții și elevii primesc broșuri cu pași concreți pe care trebuie să-i facă în cazul unui abuz, de pildă, să strângă dovezi și să meargă la poliție. Însă bariera pe care Mihaela Voicu o vede în cazul părinților, de pildă, este metoda educațională. „Foarte mulți dintre aceștia încă mai consideră că bătaia e ruptă din rai și este dreptul părintelui de a-și educa copilul cu bătaie”, explică ea. „Vă dați seama cum ar reacționa mama respectivă sau tatăl respectiv, că o va blama pe victimă că s-a expus, că a intrat în discuții nepotrivite”.
O soluție împotriva abuzurilor online vine chiar de la elevi. Mai precis, de la Consiliul Consultativ al Copiilor, un grup afiliat fundației World Vision România. În 2023, mai mulți adolescenți din Consiliu au propus Ministerului Educației înființarea unei platforme online prin care poți raporta cazurile de violență în școli, la nivelul fiecărei unități de învățământ. La început, adolescenții au gândit proiectul ăsta pentru situațiile de bullying și raportarea lor în mod anonim. În felul ăsta, cred ei, rușinea și teama de a fi blamată ca victimă nu vor mai fi obstacole în calea raportării. Însă cu timpul au inclus un spectru mai larg de acte de violență și posibilitatea de a raporta cu numele real, dacă asta îți dorești. „Ne-am dori cumva să empower them să iasă la suprafață cu treaba aceasta. Victimelor nu ar trebui să le fie rușine de situația în care se află și ar trebui să ceară ajutor public, mă refer la persoane din școală”, explică Mario Hânceanu, elev în clasa a 12-a într-un oraș din județul Vaslui și membru în Consiliul Consultativ al Copiilor.
Adolescenții vor ca această platformă să cuprindă, pe lângă opțiunile de raportare anonimă sau prin expunere, informații concrete despre acest fenomen și cui să ceri ajutorul, adunate de la mai multe ONG-uri care fac awareness pe acest fenomen. În urma semnalării cazului, școala ar trebui să aibă o procedură clară pe care să o aplice pentru rezolvarea lui. „Noi, ca elevi, încercăm să venim cu realitatea din teren, însă trebuie să existe și o realitate legislativă, structurală”, mai spune Mario. Puștii n-au primit încă un răspuns de la Ministerul Educației privind propunerea lor de combatere a violenței în școli. „Propunerea noastră nu o să fie soluția finală a bullying-ului sau cyber bullying-ului, deoarece este o problemă colectivă. Din acest motiv, noi considerăm și promovăm ideea că un consilier școlar ar trebui să fie implicat activ și realistic în viața elevilor, prin activități de grup sau prin promovare a unor activități în mai multe clase”, adaugă elevul de clasa a 12-a, care spune că prezența consilierului în școală e rară și mai degrabă discretă.
Despre soluții similare pe care le avem la îndemână în România pentru monitorizarea și raportarea cazurilor de violență online, puteți citi în episodul următor din seria Vulnerabili online.
Proiect jurnalistic realizat de Scena9, Maldita.es (Spania) & Rubryka (Ucraina), cu susținere de la Journalismfund Europe și Transitions.