Sindicaliştii din Educaţie nu au avut vreo întâlnire cu premierul, în schimb au fost primiţi, la Cotroceni, de preşedintele Nicuşor Dan. Au ieşit din Palat în continuare supăraţi, pentru că şeful statului nu a luat nicio decizie în privinţa ministrului Daniel David, pe care liderii sindicali îl consideră compromis din cauza hotărârilor luate care dau peste cap sistemul de învăţământ din România.
Nicuşor Dan le-a transmis dascălilor că mai are nevoie de două luni de analiză. Liderii de sindicat au punctat că nu e exclus să fie declanşată greva generală şi au lăsat deschisă posibilitatea ca activitatea didactică să fie boicotată şi în următoarele zile. Daniel David le-a transmis părinţilor să-şi ducă la şcoală copiii, iar directorilor să monitorizeze astfel de forme de protest. Oricum, a catalogat demonstraţia liderilor de sindicat şi a dascălilor prezenţi la marş drept „neinspirată„.
Într-o intervenţie la Europa FM a admis şi că anul viitor bugetul, comasările şi plata cu ora merită regândite. În orice caz, prima zi de şcoală a arătat o ţară divizată. În unele localităţi, şcolile au fost închise, în altele copiii au fost primiţi, doar pentru că nu avea cine să stea cu ei acasă, aşa că dascălii s-au transformat în supraveghetori. Am analizat întreaga situaţie alături de Andrei Rus, lector universitar, iniţiatorul demersului „Stop Austerităţii în Educaţie”.
Marius Pancu: Am ales această discuție cu dumneavoastră și nu cu un lider sindical, de pildă, pentru că spuneți dumneavoastră că sunteți o mișcare civică fără vreun soi de apartenență politică, iar liderii sindicali am văzut că sunt cumva demonizați pentru că ar face jocurile PSD pe de-o parte, pe de altă parte pentru că ar face jocurile partidelor extremiste. Sunt aceste acuzații că liderii PSD sunt matusalemici, liderii sindicali sunt matusalemici acolo și folosiţi mereu ca masă de manevră când e necesar. Nu s-au mai schimbat de vreo 20 de ani. Așa că vreau să văd cum se vede, cum arată protestul ăsta dinspre societatea civilă. Și vă întreb de ce v-ați solidarizat în primul rând cu ceea ce se întâmplă în educație acum?
Andrei Rus: În primul rând aș face, dacă îmi permiteți, o mențiune. Eu am inițiat cadrul în care a fost scris acest manifest, însă el a fost redactat de 21 de oameni, de 21 de profesioniști. Pe tot parcursul verii am fost extrem de atent la ce s-a scris în presa de specialitate, pe Facebook și în alte medii, de către foarte mulți specialiști. Adică aș spune că erau sute de specialiști și de profesori din universitar, din preuniversitar, şi, deoarece era vacanță, eram toți în concedii, practic, sau eram în diverse locuri, era destul de frustrant faptul că toate aceste energii individuale nu se canalizau înspre ceva unitar. Așa că, la un moment dat, i-am sunat pur și simplu pe acești 20 de colegi, pe unii nu îi cunoșteam, și ne-am propus să avem această poziție prin care nu doream doar să reacționăm la aceste măsuri, ci doream să ne întoarcem puțin la esențe, adică la unde considerăm că ar trebui să ajungă educația pe un termen mediu sau lung. Pentru că cred că suntem conștienți cu toții că nici înainte de aceste măsuri care înrăutățesc din punctul meu de vedere situația, educația nu stătea bine, adică suntem deficitari pe foarte multe planuri şi chiar dacă ies să ne raportăm la statistici, nu la statistici care ne plasează fie pe ultimul loc, fie pe foarte, foarte jos în diverse topuri ale Uniunii Europene, situația era foarte rea și înainte. Așa că ne-am gândit că, indiferent ce se va întâmpla cu aceste măsuri, dacă ele vor fi abrogate, ne-ntoarcem într-un punct din care avem nevoie probabil de niște decenii pentru a reconstrui educația, iar dacă nu vor fi abrogate, vom merge înspre ceva și mai rău. Deci oricum vom avea o muncă suplimentară de făcut ca să ajungem într-un punct decent cu acest domeniu. Așadar, da, m-am solidarizat și cred că toți ne-am solidarizat pentru că conștientizăm care vor fi efectele și mai nou pare că și Ministrul Educației din unele declarații pare că realizează că ele nu vor fi unele benefice, dar da, le-a luat pentru că s-au grăbit și trebuia să facă ceva, se pare.
Marius Pancu: Am aflat și o primă explicație, de ce s-a început cu educația astăzi. Pentru că trebuiau luate măsurile astea până pe 8 septembrie, iată, ca să începem anul școlar cu toate măsurile luate.
Andrei Rus: Da, dar dincolo de acest cadru punctual, cred că, ca societate, și aici societatea civilă poate avea sau experții din educație, noi, profesorii, și din universitar, nu doar cei din preuniversitar, cred că putem să contribuim mai mult în viitor și trebuie să o facem dacă vrem să sprijinim până la urmă domeniul ăsta. Mai ales că vedem că politicienii, în cea mai mare măsură, nu acordă o mare importanță educației, cum nu acordă nici culturii, de altfel, și nici sănătății, din ce observ, nu? Niște domenii fundamentale care ne afectează viețile cotidiene, adică viața de zi cu zi, indiferent pe, nu știu, cu ce partid votăm sau ce viziune avem în general despre societate și politică.
Marius Pancu: Cu ce partid votăm, aici e un punct interesant pe care l-am văzut abordat și în petiția dumneavoastră, pentru că măsurile din educație, spuneți, vor avea un ricoșeu inclusiv în democrație.
Andrei Rus: Da. Dar cred că asta e ceva evident pentru toată lumea, sper. Nu? Adică, având în vedere că totuși am trecut printr-un episod dramatic ca, societate, anularea unor alegeri, nu e un semn al unei democrații funcționale sau foarte evoluate. Ori știu că s-a discutat foarte mult în acele luni, dinainte de a doua rundă de alegeri, despre deficitul la nivelul educației, nu? Care ne face mult mai vulnerabili la fake news, la propagandă, nu? Și părea că inclusiv politicienii au înțeles că trebuie lucrat la acest domeniu pentru a-l întări, nu? Și vorbim de o întărire care e foarte posibil să nu dea roade peste 2-3 ani, deci în timp util pentru următoarele alegeri. Cu atât mai prost este că, cum să spun, că îl demantelăm și mai mult. Educația e un domeniu, probabil că și altele sunt similare, în care ce plantezi acum își face efectele peste mai mult timp, nu imediat, nu? Și asta e înspăimântător și la aceste efecte actuale ale guvernului, care vor crește. De exemplu, un efect extrem de negativ va fi acela al creșterii decalajelor între copiii din medii dezavantajate sau din mediul rural, din urbanul mic, și cei care vin din familii ceva mai privilegiate și care studiază în școli foarte bune. Adică, ca societate ne încălzește…
Marius Pancu: Oricum, decalajul existând și în aceste momente, existând foarte pronunțat în România, fără astfel de măsuri.
Andrei Rus: Evident, dar ne încălzește cu ceva ca societate că avem, nu știu, 15%, 20% de elită, să zicem, de elevi de elită și restul… e un termen foarte dur folosit, de analfabetism funcțional, dar restul sunt undeva la… Cum să zic? Sunt lăsați, nu? Că aici statul ar trebui să acționeze pentru a micșora aceste decalaje, nu pentru a le mări. Și atunci, nu știu cum să spun, dacă acum nu acționăm și dacă acum, ca societate, nu înțelegem că e decisiv să facem ceva pentru îmbunătățirea domeniului, eu cred că nu mai avem nicio legitimitate să ne mai plângem în viitor de episoade similare cu cele prin care am trecut nu de mult.
Marius Pancu: Vorbeați de convergența cu sistemele educaționale din străinătate și, de fapt, că ați avut o serie de experți consultați în toată această perioadă de vacanță, m-am uitat și eu pe listă, sunt câțiva profesori care predau la universități de renume din afară. Care-i lecția pe care a trebuit să o învățăm de acolo aici? Ce v-au spus aceștia când ați vorbit cu ei?
Andrei Rus: În primul rând, cred că lecția este, dacă ne raportăm strict la Uniunea Europeană, nu la alte zone, pentru că asta îi pare că e o preocupare importantă și a guvernului și a politicienilor actuali. În primul rând, educația este subfinanțată cronic. Știm cu toții că exista o lege din 2011, care a fost modificată în timp, dar care prevedea fie 6% din PIB pentru Educație, fie, în prezent, 15% din bugetul consolidat, care niciodată nu a depășit jumătate din acest procent. Deci, practic, în fiecare an, această lege a fost amendată sau, cum se spune, ajustată pentru ca finanțarea să nu fie atât de mare. Dacă ne uităm la cercetare, unde trebuia să fie 1%, tot conform aceleiaşi legi, acolo stăm poate chiar mai prost. Mă uitam la niște sondaje recente ale Eurostat în care România nu numai că e pe ultimul loc, dar este pe ultimul loc cu o finanțare pe cercetare aflată la jumătate față de penultimul loc, de 15 ori mai mică decât media în Uniunea Europeană și de vreo, nu știu, 80 ori mai mică decât locul întâi. Iar, apropo, pe cercetarea în educație și în cultură suntem la 0 euro pe cap de locuitor. Deci cam acolo suntem. Nu că suntem pe ultimul loc, ca număr de cărți citite pe an. Asta cred chiar că e și ceva general cunoscut, sper, la nivelul societății. Iar acum, cu creșterea TVA-ului la cărți, vom merge și mai jos. Deci, practic, primul lucru pe care l-au spus toți este că nu poți să ai performanță câtă vreme subfinanțez, constant și cronic, un domeniu esențial. Și este just. Adică, cum să spun, dacă e să luăm măsurile actuale, ce fac este că, de exemplu, un efect important este că foarte mulți, în mediul preuniversitar, foarte mulți profesori care nu sunt titularizați, dar care aveau norme întregi sau erau extrem de importanți, înțeleg că există un deficit mare în anumite materii, fizică și chimie, unde suplinitorii erau extrem de importanți. Acum, scăzând plata pe oră la 20 lei …
Marius Pancu: Se înjumătățește, practic, da.
Andrei Rus: Câtă lume va mai dori? Adică, e bătaie de joc. Câtă lume muncește o oră de predat pe 22 de lei ca specialist într-un anumit domeniu și doi, practic, au dispărut și aici sunt niște date oferite de ministru. Deci sunt date oficiale și, cred că, și de primul ministru, în jur de 15.000 de posturi față de anul trecut. Acelea sunt o bună parte din acești suplinitori, care, iarăși, e important, nu? Erau, în general, oameni tineri. Deci, practic, erau oameni care veneau cu o viziune mai apropiată de epoca contemporană, care, poate, puteau să-și ajusteze discursul și noțiunile unor copii sau unor oameni care sunt mai apropiați de vârsta lor. Deci, iarăși, acesta e un al doilea, să zicem, criteriu important, pe care, iarăși, nu-l respectăm prin aceste măsuri, acela de a asigura un continu flux de înnoire, să zicem, a sistemului de educație, prin profesori tineri, prin profesori care vin cu perspective noi …
Marius Pancu: Care nu pot să se titularizeze, oricum, pentru că nu există postul deschis, dar ar fi existat câteva ore acolo, pe care ar fi putut să le preia până când există deschiderea de post.
Andrei Rus: Odată cu creșterea normei, vor rămâne mult mai puține posturi pentru titularizare, oricum, dar ei au dispărut deja. Adică, 15.000 au dispărut peste, practic, într-o lună. Și un al treilea lucru important, la care pare că nu prea, nu a fost menționat nici măcar de ministrul David, este profesionalizarea continuă a profesorilor. Tu nu poți să, cum să spun, dacă nu investești în programe de profesionalizare constantă sau de, habar n-am, în care aceștia să, constant să fie, cum să spun, să intre în contact cu tot felul de metode noi, de practici noi, adică fiecare va face intuitiv, nu? Va face bazându-se pe ceea ce a învățat de la alții, pe ceea ce, habar n-am, experimentează în raportul direct cu elevii. Ori ăsta nu e un sistem funcțional și un sistem cu adevărat organizat.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰