Claudia Chiru, învățătoare din București, reacționează la ideea lansată de unii decidenți guvernamentali privind obligativitatea prezenței fizice a profesorilor în școli timp de 8 ore pe zi. Învățătoarea atrage atenția că măsura, deși „sună bine în ședințe”, ar putea avea efecte negative asupra calității actului educațional și a demnității cadrelor didactice.
O astfel de măsură reduce profesorii la simpli funcționari, spune Claudia Chiru. FOTO: arhivă
„Guvernul vrea profesori 8 ore pe zi în școală? Serios, România?”, întreabă retoric Claudia Chiru într-o postare pe rețelele sociale.
„În noul val de idei geniale unii decidenți din guvern propun ca profesorii să stea 8 ore efectiv pe zi în interiorul școlii și mai mult, vor să stea și copiii tot acolo, cu aceiași profesori. Sună rezonabil pentru cine n-a călcat într-o sală de clasă de la serbarea din ’97 încoace. Din nou, o idee care sună bine în ședințe, dă bine în hârtii, dar lovește direct în CALITATEA educației și în DEMNITATEA profesorilor. Dar pentru noi, profesorii care muncim deja peste 8 ore pe zi, realitatea e alta.”
Ea explică faptul că o oră la catedră nu este echivalentă cu o oră la birou, deoarece implică un consum ridicat de energie emoțională, mentală și fizică.
„E contact direct, personalizat, nu răsfoit de dosare la aer condiționat. În timpul orelor îi ții pe cei 20-24 de copii în viață, implicați și (ideal) interesați pentru ca ei să rămână cu ceva după și să folosească acel ceva mai departe în viața lor!”, menționează Claudia Chiru, adăugând că toate activitățile care țin de pregătirea lecțiilor, corectarea temelor, comunicarea cu părinții sau formarea continuă nu pot fi făcute între pauze scurte.
„Planificările, corectarea temelor, evaluările, materialele, formarea continuă, întâlnirile cu părinții, ședințele, consiliile, cercurile pedagogice, cursurile de perfecționare și formare continuă – toate acestea NU încap între clopoțelul de 09:50 și cel de 10:00. Corectăm. Planificăm. Inovăm. Ne formăm. Și apoi… corectăm din nou!”
Ea consideră că o astfel de măsură reduce profesorii la simpli funcționari, ceea ce va afecta negativ și elevii: „Dacă profesorul e epuizat sau ținut în școală artificial, tot copiii pierd la capitolul calitate. Nu ai cum să fii inspirat, răbdător și viu, dacă devii funcționar în învățământ. Școala nu e un program. E un puls!”
În opinia Claudiei Chiru, adevărata reformă nu se face cu cronometrul, ci cu investiții în formarea cadrelor didactice și în crearea unui climat de încredere și libertate profesională.
„Reforma reală nu se face cu ceasul la mână. Copiii nu câștigă nimic de pe urma unui profesor extenuat, supravegheat și privat de libertatea intelectuală de a gândi și crea. (…) Reforma e în CALITATE, nu în cantitate. În susținerea profesorilor, nu în pedepsirea lor. În încredere, nu în supraveghere. Vrei reformă reală? Investește în formarea profesorilor și în căile de acces la profesie, nu în prezență cu cronometrul.”
Ea atrage atenția și asupra dimensiunii legale a propunerii, care ar încălca dreptul la muncă echitabilă și condiții rezonabile (Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului); dreptul la sănătate mintală și echilibru între viața profesională și cea personală, precum și respectul față de profesie ca vocație, nu ca simplă prestare de servicii.
„Dacă vrem o școală vie, e nevoie de profesori vii, nu captivi în clădiri, ci liberi să creeze, să învețe, să respire. Dacă vrem profesori inspirați, trebuie să le respectăm demnitatea, timpul și inteligența”, încheie Claudia Chiru postarea sa.