Prof. Laura Dumitru, cadru didactic de excepție și ani buni director al Colegiului Național „Octavian Goga”, s-a retras din activitate, pentru a se putea bucura de bine-meritata pensie. În semn de prețuire, colegii săi transmit câteva gânduri.
„Arhitectul unei școli în care educația s-a clădit pe valori, respect și performanță”
Pentru unii oameni, meseria de profesor este o alegere. Pentru alții, este o chemare. Iar pentru doamna Laura Dumitru, profesor umanist, a fost dintotdeauna o parte din identitate. Sunt acei oameni rari care nu „devin” profesori, ci „sunt” – în felul în care ascultă, încurajează, formează. În glasul lor se simte răbdarea, în privire – exigența caldă, iar în inimă – o dragoste sinceră pentru copii și pentru cunoaștere.
A fi profesor nu înseamnă doar a preda o lecție, ci a modela caractere, a cultiva încredere și a aprinde scântei de curiozitate acolo unde, poate, era doar tăcere. Doamna profesoară Laura Dumitru a făcut toate acestea timp de zeci de ani, cu o grație care nu s-a învățat din manuale și cu o forță blândă care a construit generații întregi de elevi și profesori. Fie că vorbim despre logică, filosofie, sociologie sau alte discipline din sfera științelor socio-umane, excelența a fost idealul împlinit prin rezultatele excelente ale elevilor Domniei Sale la olimpiade sau bacalaureat.
A fost mai mult decât un cadru didactic – a fost arhitectul unei școli în care educația s-a clădit pe valori, respect și performanță. În anii în care a fost director, Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu nu a fost doar o instituție, ci o comunitate vie, caldă, așezată sub semnul echilibrului și al grijii față de fiecare copil.
Astăzi, când doamna Laura Dumitru pășește în etapa binemeritată a pensionării, nu se încheie o carieră, ci se scrie cu litere luminoase ultima pagină dintr-o poveste de viață dedicată total vocației de dascăl.
Mesajul colegilor este unul de suflet
Dragă Laura,
Astăzi e ziua în care clopoțelul sună pentru ultima dată pentru tine… nu ca semn al unei încheieri, ci ca o reverență în fața unei cariere care a însemnat mai mult decât lecții predate: a însemnat formarea de destine, modelarea de suflete și luminarea de minți.
Ai fost mai mult decât o profesoară – ai fost o ancoră în zilele grele, o mână întinsă cu blândețe și fermitate, o prezență care a știut să încurajeze, să ghideze, să ridice. Sala de clasă s-a transformat, sub pașii tăi, în atelier de viață și de umanitate. Prin felul tău de a fi, ai dat sens nu doar cuvintelor, ci și tăcerilor. Ai știut când să vorbești și, mai ales, când să asculți. Ai știut să citești dincolo de fețe și note, în sufletul fiecărui copil.
Ne-ai arătat că educația e un act de iubire, o formă de generozitate profundă și o misiune pe care ai dus-o cu o eleganță rară și o pasiune care nu s-a stins niciodată.
Iar ca prietenă… ai fost farul pe vreme rea. Un om cu care ai curaj să plângi, dar și să râzi cu poftă. Un sprijin, o bucurie, o minune în carne și oase. Lumea e mai frumoasă pentru că ai fost în ea – cu tot ce ești: curaj, rafinament, devotament, simț al dreptății, umor, profunzime.
Îți mulțumim pentru toți anii în care ai fost acolo, zi de zi, cu bunătate, cu exigență, cu blândețe și cu forță. Îți dorim ca această nouă etapă să-ți aducă tihnă, timp pentru visuri și bucuria de a fi, pur și simplu, tu – un om care nu va ieși niciodată la pensie din inimile noastre.
Cu infinită recunoștință și drag,
Colegii care te iubesc
Vă mulțumim, doamnă profesor!
„Oamenii ca dumneavoastră nu se uită niciodată – se poartă în inimă”
Doamnă Laura Dumitru,
În urma dumneavoastră rămâne o școală cu rădăcini adânci și ramuri înalte, o echipă care v-a privit nu doar ca pe un lider, ci ca pe un sprijin, și sute, poate mii de elevi care au învățat să creadă în ei pentru că dumneavoastră ați crezut în ei mai întâi.
Vă mulțumim pentru fiecare dimineață începută cu grijă, pentru fiecare decizie luată cu gândul la binele celorlalți, pentru fiecare gest de încurajare pe care l-ați oferit fără să așteptați aplauze.
Vă dorim ca pensionarea să fie o etapă liniștită și frumoasă, plină de tihnă, bucurii mărunte și visuri pe care, în sfârșit, aveți timp să le urmați.
Lumina pe care ați adus-o în școală va continua să ardă mult timp de acum înainte. Pentru că oamenii ca dumneavoastră nu se uită niciodată – se poartă în inimă.
Cu recunoștință și admirație,
Colegii, elevii și părinții care au avut privilegiul să vă cunoască.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.