Timp de două zile, Muzeul Satului Bănățean din Timișoara va fi gazda un eveniment special dedicat reconstituirii vieții cotidiene din trecut, prin intermediul teatrului muzeal și al conceptului de „istorie vie”.
Proiectul este coordonat de Dr. Dragan Kiurski, specialist în educație muzeală la Muzeul Național din Kikinda, Serbia, și își propune să aducă patrimoniul mai aproape de public, transformându-l într-o experiență autentică și multisenzorială.
Participanții, elevi, studenți la etnologie, istorie, muzeologie, pedagogie, dar și voluntari și profesioniști din muzee, vor fi ghidați într-un proces de formare care culminează cu o reprezentație dramatică inspirată din viața de odinioară.
Vor fi reconstituite scene din gospodării tradiționale reprezentând comunități etnice din Banat: români, sârbi, maghiari, germani și slovaci.
Se va pune accent pe locuire, gătit, conversații, rolurile din familie, meșteșuguri și îmbrăcăminte, toate prezentate într-un cadru cât mai apropiat de realitatea istorică.
Evenimentul este împărțit în două etape. Ziua de mâine este dedicată pregătirii teoretice, astfel că participanții vor învăța despre istoria vie ca metodă de interpretare a patrimoniului, despre teatrul muzeal și despre cum poate fi folosită drama creativă în educație. De aseemenea, se va face o explorare a gospodăriilor tradiționale și a elementelor-cheie ale vieții din trecut.
În a doua zi, se vor împărți rolurile, vor avea loc repetițiile și, în final, publicul va putea asista la o reprezentație care aduce la viață epoci demult apuse.
Casele din muzeu nu vor mai fi doar decor, ci spații vii, locuite, unde vizitatorii vor putea simți mirosul mâncării tradiționale, vor auzi limbi vechi vorbite firesc, vor vedea gesturi cotidiene recreând trecutul.
Obiectele vor fi folosite în scopul lor originar, fie cu aprobarea curatorilor, fie prin replici fidele.
Proiectul oferă publicului o ocazie rară de a experimenta o formă de educație interactivă și senzorială, în care istoria nu mai este doar învățată, ci trăită. Muzeul Satului Bănățean devine, astfel, un spațiu al memoriei vii, care conectează prezentul cu trecutul prin participare activă și empatie.