Scriitoarea Passionaria Stoicescu trage un semnal de alarmă dur cu privire la starea actuală a învățământului românesc. Ea a fost și învățătoare.
Într-o intervenție emoționantă la DC News, în cadrul emisiunii lui Flaviu Predescu, Passionaria Stoicescu descrie o realitate în care profesorii sunt demonizați și controlați, în timp ce elevii și părinții par să fi primit o libertate excesivă, cu efecte dezastruoase asupra procesului educațional.
Scriitoarea deplânge pierderea prestigiului pe care îl aveau odinioară învățătorii și preoții, „stâlpii comunității”, și critică o societate în care elevii abuzează de puterea oferită de legislație și de părinți hiperprotectivi. Astăzi, profesorul nu mai este formator, ci suspect. Nu mai are autoritate, ci doar obligații. Nu mai inspiră, ci trebuie să se justifice. Învățătorii nu mai au în spate încrederea comunității, ci suspiciunea părinților și presiunea birocratică a statului. Orice ridicare de ton, orice reacție umană într-un context inuman, 30-40 de copii în clasă, lipsă de sprijin, epuizare psihică, poate fi filmată, viralizată și transformată în capăt de acuzare.
De la blugii rupți „ca să-și arate genunchii”, până la unghii de-un stânjen și lipsa oricărui control sau reper clar, Passionaria Stoicescu vorbește despre o educație dezorientată, care și-a pierdut busola:
„Este o tulbureală permanentă și sunt niște modificări în învățământ și în comportament… La ora aceasta, părinții și elevii au o libertate care nu cred că li se cuvinte… iar cadrul didactic este îngenunchiat. De la grădinița, mămica îi pune copilului în ghiozdănel aparatul cu care să o înregistreze pe tovarășa obosită și amărâtă care trebuie să stea cu 40 de prichindei din care unul vrea pe oliță, unul vrea mâncare, unul plânge, unul trebuie șters la nas. Dacă învățătoarea îndrăznește să ridice vocea… este dată afară din învățământ… și este dată afară cu un proces urât”, a zis Passionaria Stoicescu în cadrul emisiunii De ce citim.
„Altădată, învățătorul și preotul erau cei doi stâlpi de bază ai comunității. Ce mai sunt ei acum?... Iar copiii și-au dat seama de această larghețe și de ce puteri li se încredințează lor și abuzează de ele. Există copii studioși, dar există și copii superficiali. Iar moda… Când îi vezi pe toți îmbrăcați cu blugii rupți în genunchi… ca să-și arate ce? Genunchii și după aceea să aibă reumatism? Pe motiv vă așa este moda?! Cu unghiile de-un stânjen?! Pe vremuri, îi controlam la unghii și batistă. Astăzi ce controale se fac?! Dimpotrivă… Sunt controlați profesorii, sunt controlați învățătorii și asta nu pentru întărirea procesului de educație și instrucție, ci în detrimentul lui!”, a mai zis scriitoarea.
Într-o societate în care libertatea copilului a devenit mai importantă decât responsabilitatea lui, iar părintele nu mai este aliatul școlii, ci avocatul copilului cu pretenții de client, educația nu poate produce decât derută.
Da, copilul are drepturi. Dar dascălul are și el o limită. Iar când ne batem joc de oameni care stau zilnic în fața copiilor noștri, să nu ne mirăm că nu mai rămâne nimeni acolo.
Educația nu se face cu reportofonul în ghiozdan și cu ochiul vigilent al plângerii pregătite în buzunarul părintelui. Se face cu încredere reciprocă. Cu respect. Cu sprijin. Cu răbdare.
Altfel, riscăm ca școala să devină doar o altă instituție moartă în care toți mimează, iar nimeni nu mai crește pe nimeni.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News