Un studiu de amploare arată că implicarea elevilor în propriul proces de învățare crește motivația, implicarea și fericirea la școală.
Educația nu ar trebui să fie o experiență pasivă în care copiii absorb informații transmise de adulți, ci un proces în care au un cuvânt de spus. Aceasta este concluzia unui studiu de 40 de luni, realizat în trei școli primare din Anglia, care a demonstrat că elevii devin mai implicați și mai entuziasmați de școală atunci când li se oferă șansa de a contribui activ la deciziile educaționale.
„Îmi place foarte mult să pot alege ceea ce facem la școală”, a declarat un elev dintr-o școală academică unde contribuția copiilor este încurajată și integrată în procesul didactic, conform Reuters.
Când copiii se simt neputincioși: „Sunt un copil și nu pot face nimic”
Din păcate, această viziune deschisă asupra educației nu este normă, ci excepție. Mărturiile copiilor din celelalte două școli incluse în studiu – una comunitară și una independentă – evidențiază lipsa oportunităților de a influența propria educație.
„Noi nu decidem, doar facem ce ni se spune”, a spus un elev, exprimând o percepție comună în rândul colegilor săi. Un alt copil de șapte ani a rezumat această lipsă de putere într-o propoziție dureroasă: „Sunt un copil și nu pot face nimic”.
Această neîncredere în capacitatea de a avea un impact real asupra propriei educații indică o problemă sistemică în modul în care sunt structurate procesele de învățare.
Cum funcționează „libertatea structurată”
Una dintre cele mai relevante concluzii ale cercetării este necesitatea unui echilibru între standardele educaționale și vocea elevilor – un concept numit de autori „libertate structurată”.
Școala academică analizată a oferit un model de bună practică. Aici, elevii contribuiau direct la conturarea temelor de studiu și aveau opțiuni privind activitățile și metodele de evaluare. De exemplu, copiii puteau alege dacă să lucreze la abilități precum cercetarea sau colaborarea și aveau libertatea să-și documenteze progresul prin metode creative: desene, fotografii sau povești scrise.
Profesorii au constatat că această abordare a crescut implicarea elevilor în toate materiile, inclusiv cele considerate mai puțin atrăgătoare, cum ar fi matematica sau limba engleză.
Curriculumul național trebuie să se schimbe
Curriculumul național din Anglia, aflat în prezent în proces de revizuire, oferă o oportunitate rară de a schimba această dinamică. Până acum, accentul a fost pus pe conținutul de predat, în detrimentul implicării copiilor. Noile orientări pot include agenția elevilor nu ca o concesie, ci ca o strategie esențială pentru o educație de calitate.
„Nu este vorba despre a-i lăsa pe copii să facă ce vor. Este vorba despre a le da opțiuni reale, semnificative, într-un cadru clar și susținător”, spun cercetătorii.
Părinții pot juca un rol decisiv
Implicațiile nu sunt doar pentru profesori sau decidenți politici, ci și pentru părinți. Studiul sugerează că elevii care simt că au control asupra învățării lor manifestă un interes mai mare față de școală și o atitudine mai pozitivă față de educație.
În contextul în care tot mai multe voci atrag atenția asupra creșterii absenteismului școlar și a problemelor de sănătate mintală în rândul copiilor, această strategie poate deveni un instrument valoros pentru a restabili legătura dintre elevi și școală.
Părinții sunt încurajați să întrebe cadrele didactice despre oportunitățile oferite elevilor de a influența materiile, metodele de predare sau formele de evaluare.
A-i asculta pe copii și a le oferi un spațiu de exprimare în educație nu înseamnă abandonarea disciplinei sau renunțarea la standarde. Dimpotrivă, înseamnă construirea unei școli în care elevii sunt pregătiți pentru un viitor incert, având încredere în propriile forțe și în capacitatea lor de a lua decizii.
Este timpul ca vocile copiilor să fie nu doar auzite, ci și luate în considerare în mod real în sala de clasă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News