În România anului 2025, pentru mulți tineri din zonele rurale, educația nu mai este o prioritate, ci o opțiune greu accesibilă. În loc să își continue studiile la liceu sau facultate, tot mai mulți adolescenți aleg să abandoneze școala pentru a munci.
De ce se întâmplă acest lucru? Ce îi determină pe tinerii de astăzi să înlocuiască orele de curs cu cele de lucru? De la dificultăți financiare și lipsa sprijinului familial până la percepția că „meseria e brățară de aur“, motivele pentru care unii adolescenți spun NU educației sunt complexe și adesea neglijate.
Povestiri marcante: tineri constrânși să aleagă între a supraviețui și a învăța
Pentru a înțelege cu exactitate motivele care îi determină pe o parte dintre tineri să renunțe la învățământul de orice formă, am discutat cu câțiva dintre aceștia. Ei ne-au mărturisit că, în ciuda dorinței de a continua studiile, au fost constrânși de factori precum sărăcia, divorțul, decesul și problemele de sănătate să prioritizeze supraviețuirea în detrimentul școlii.
Un vis artistic frânt de responsabilități
Carmen visa să urmeze Facultatea de Arte din cadrul Universității „Ovidius“ din Constanța, după finalizarea celor douăsprezece clase. Pasiunea pentru desen a urmărit-o încă de mică. Însă, în urmă cu doi ani, părinții ei au divorțat, iar ea și fratele ei au rămas sub tutela mamei. Nu i-a fost deloc ușor să-și continue studiile. Nevoia constantă de bani a devenit una dintre problemele majore în familia ei, la fel ca problemele de sănătate ale fratelui său mai mic, care simte în permanență nevoia de a avea pe cineva aproape.
„Divorțul mi-a afectat atât de mult fratele… Mama lucrează, iar această responsabilitate a căzut pe umerii mei acum. A trebuit să mă asigur că el se simte în siguranță, renunțând, astfel, la visul meu. Am preferat să fiu o soră și o fiică bună, în detrimentul pasiunii mele artistice“, ne-a împărtășit ea.
Educația, o opțiune în afara posibilităților
Gabriela provine dintr-o familie numeroasă și modestă, cu șapte membri. Ea ne-a povestit cum a fost constrânsă de situația economică să abandoneze ciclul primar, pentru a-și ajuta părinții.
„Mi-a fost greu să mai continui. Deși tatăl meu muncește în străinătate, mama este casnică. Banii nu s-au putut împărți în mod egal pentru toți așa că, fiind cea mai mare dintre frați, am decis să renunț la studii pentru a-mi sprijini frații și părinții“, ne-a spus ea.
Când familia devine prioritate
Și Valentina provine dintr-o familie numeroasă și a fost nevoită să renunțe la studii pentru a contribui la întreținerea ei, la fel ca verișoara sa, Gabriela. „Am renunțat la studii pentru a le oferi ajutor. Situația noastră financiară nu ne permitea să continuăm, iar mama avea nevoie de sprijin la treburile casnice“, ne-a mărturisit ea.
Blocat între muncă și studii
Ionuț provine dintr-o familie defavorizată, dar nu la fel de numeroasă. Tatăl său a fost diagnosticat cu o boală gravă care îl împiedică să depună efort, de oricare tip, iar mama lui a fost nevoită să rămână acasă pentru a-l îngriji.
„Situația critică în care se află tatăl meu ne-a determinat pe toți să luăm o decizie radicală. Mama a rămas casnică, iar eu și fratele meu, Marian, am renunțat la studii. Am început să muncesc cu ziua prin sat, luându-l pe fratele meu cu mine, ca ajutor“, mărturisește Ionuț.
Munca, prioritară în fața ciclului liceal
După decesului tatălui său, Robert a reluat legătura cu mama sa, încercând să reconstruiască relația deteriorată. Cu toate acestea, presiunea financiară a devenit copleșitoare, iar el a simțit că nu mai poate continua liceul.
„Nu mai puteam sta pe băncile școlii, știind că acasă mama se lupta să ne asigure strictul necesar. Așa că am început să muncesc cu ziua, lucrând în construcții și trimițând banii acasă“, ne-a povestit acesta.
O alegere dificilă: sprijinul familiei sau continuarea liceului?
Și Alin a fost nevoit să renunțe la liceu pentru a-și sprijini familia. Părinții lui au divorțat când era mic, iar legătura cu tatăl său s-a pierdut în timp. Cu fiecare zi în care muncea, Alin simțea că se îndepărtează tot mai mult de școală, dar și că își asuma o responsabilitate pe care alți adolescenți de vârsta lui nu ar fi trebuit să o aibă.
„Nu mi-am dorit să ajung aici, dar știam că nu pot sta nepăsător când mama mea se lupta să ne ofere un trai decent. Rămânând doar cu mama, am decis că nu vreau ca ea să fie singura noastră sursă de venit. Mă simțeam vinovat când o vedeam cum se străduiește să ne întrețină, știam cât îi e de greu și cât de mult o obosește munca“, a mărturisit el.
Sacrificiul pentru familie: o povară prea grea pentru un adolescent
Iulian locuiește împreună cu bunica sa, care este și singurul său tutore legal. După ce aceasta a început să aibă probleme de sănătate, Iulian a simțit că responsabilitatea de a o îngriji i-a revenit în totalitate. „Nu mai aveam pe nimeni altcineva. Trebuia să fiu acolo pentru ea“, povestește el. Astfel, a renunțat la școală pentru a-i fi alături și a început să muncească pe la vecini, pentru a câștiga niște bani. „Mi-e greu să văd cum se chinuie, dar în același timp, știu că trebuie să fac ceva pentru a ne descurca“, a spus acesta.
Când viața îți schimbă prioritățile: decizii forțate de împrejurări
Andrei a trecut și el printr-un divorț dificil al părinților, dar ceea ce l-a împins să renunțe la liceu a fost decesul tatălui său. „Să trec peste divorț a fost mai ușor, dar moartea tatălui meu m-a afectat profund. Mama s-a recăsătorit și nu se mai interesează de mine, așa că am rămas în grija bunicii mele, care are nevoie de sprijin. Nu am mai avut altă opțiune decât să renunț la școală și să încerc să fac rost de bani“, mărturisește el.
Viziuni din spatele catedrei: ce cred cadrele didactice despre abandonul școlar
Pentru a obține o imagine mai clară asupra impactului abandonului școlar, am discutat și cu profesorii elevilor intervievați. Aceștia au fost martorii unor povești marcate de dificultăți financiare, probleme familiale și lipsa de sprijin. Dincolo de eforturile lor de a încuraja continuarea studiilor, au asistat neputincioși la decizii dificile luate de elevi, care au ales supraviețuirea în detrimentul educației. Opiniile lor oferă o perspectivă esențială asupra unor situații complexe, în care școala a devenit un lux pe care unii elevi nu și-l mai pot permite.
Profesoara de Desen a lui Carmen observă impactul acestor schimbări asupra elevei sale: „Carmen era un talent promițător, dar se vedea că greutățile de acasă o copleșeau. Încercam să o susțin, dar responsabilitățile familiale au cântărit mai mult decât orice sfat pe care am putut să i-l dau“, declară dumneaei.
Profesorul de Istorie al lui Ionuț spune: „Ionuț era un elev inteligent, dar lipsa de resurse și boala tatălui său l-au tras înapoi. Îmi pare rău că n-am reușit să-l conving să rămână“.
Profesorul de Limba română al lui Robert: „Robert a fost mereu un elev silitor, cu o atitudine serioasă față de școală. După decesul tatălui său, am observat cum a devenit tot mai retras și cum relația cu mama s-a schimbat, ceea ce l-a afectat profund. A fost greu pentru el să se concentreze, însă încercam să-l susțin cât de mult puteam. Din păcate, viața l-a obligat să ia decizii dificile, care au influențat parcursul său școlar“.
Dirigintele lui Alin: „Alin a renunțat la liceu pentru a-și sprijini mama, dar nu a fost o alegere ușoară. Știu că nu și-a dorit ca mama să fie singura sursă de venit în familie, iar această responsabilitate l-a apăsat mult. Era un băiat inteligent și cu potențial, însă circumstanțele au fost mai puternice. Îmi doresc să-l văd cândva reîntorcându-se la studii, dacă situația îi va permite“.
Profesorul de Matematică al lui Iulian: „Iulian a fost un elev conștiincios, însă situația familiei sale a impus schimbări majore. El a ales să lucreze pentru a ajuta acasă, iar acest lucru a redus mult timpul și energia pentru școală. Cred că, dacă ar fi avut un sprijin mai consistent, ar fi continuat cu plăcere studiile. Este o pierdere pentru sistemul educațional, dar și o realitate a vieții“.
Profesorul de Educație fizică al lui Andrei: „Andrei a fost mereu un copil energic și optimist. La fel ca Alin și Robert, a fost nevoit să ia decizii greu de înțeles pentru un copil, prioritizând supraviețuirea familiei. Deși a renunțat la studii, îmi amintesc cu plăcere de implicarea lui în activitățile sportive și sper să găsească în viitor o cale să-și continue dezvoltarea personală și profesională“.
Profesoara de Chimie a Gabrielei: „Gabriela a fost o elevă curioasă și pasionată de chimie, mereu dornică să înțeleagă procesele din spatele fenomenelor naturale. Din păcate, dificultățile cu care s-a confruntat în familie au limitat posibilitățile ei de a continua studiile, însă sunt convinsă că are un potențial remarcabil care merită valorificat“.
Profesorul de Geografie al Valentinei: „Valentina a avut o înclinație naturală spre geografie, manifestând interes pentru mediul înconjurător și aspectele socio-economice ale comunităților. Renunțarea la studii a fost o decizie dificilă pentru ea, dar admir responsabilitatea și devotamentul cu care a ales să sprijine familia“.
Răspunsuri din partea autorităților: între tăcere și neimplicare
În încercarea de a obține soluții din partea autorităților locale și a reprezentanților instituțiilor de învățământ, am contactat mai mulți dintre ei. Majoritatea nu au răspuns, fie nu au revenit cu o soluție sau au avut o atitudine rezervată.
În concluzie, abandonul școlar reprezintă o realitate dureroasă și complexă, care afectează nu doar viitorul tinerilor, ci și al întregii comunități. În fața unor obstacole sociale și economice copleșitoare, mulți elevi sunt constrânși să renunțe la studiile lor, sacrificându-și potențialul. Poveștile lor ne reamintesc că, dincolo de cifre, se află destine frânte și potențiale irosite, o realitate ce necesită atenție, înțelegere și acțiuni concrete.
Andreea Nițu, studentă în anul I a Specializării Jurnalism din cadrul Facultății de Litere – Universitatea „Ovidius“ din Constanța