La început câteva referiri la planurile cadru şi cele
opt competenţe cheie prevăzute în raportul QX.
Printre competenţele cheie sunt menţionate:
(5) competențe de viață (personale/sociale/de a
învăța să învățăm);
(6) competențe civice;
(7) competențe antreprenoriale.
(8) competențe de expresie și sensibilitate
culturală.
Întrebarea este la ce materii se transferă elevilor
aceste competenţe? Educaţie civică clasele a III-a şi a IV-a, educaţie socială
la gimnaziu, şi mai nimic la liceu.
În aria curriculară „om şi societate” de la
proiectul de planuri cadru pentru liceu, pus în dezbatere publică, găsim
disciplinele:
Istorie, care cuprinde şi Istoria comunismului şi
Istoria evreilor, Holocaustul, Geografie, Religie şi disciplina socio-umana,
care înseamnă Logica, Psihologie, Economie şi Filosofie.
Consider că aceste discipline nu fac faţă
transmiterii competenţelor menţionate.
Mai utilă ar fi o disciplină agregat, Educaţie pentru societate, planificată la
gimnaziu şi liceu, care să cuprind module obligatorii şi opţionale, de tipul:
-Legislatie românească, Constituţia României,
legislaţie internaţională comparativă;
-Drepturile, libertăţile dar şi obligaţiile copiilor
şi adulţilor;
-Educatie financiară;
-Codul bunelor maniere;
-Educatie interculturală;
-Educatie antreprenorială, modul de iniţiere şi
dezvoltare a unei afaceri;
-Gestionarea
proprierei cariere profesionale.
Evaluarea în Educaţie
Este de departe cel mai important capitol în analiza
şi reforma Educaţiei, pentru că în funcţie de evaluarea reală, obiectivă, a
rezultatelor adoptăm măsurile de remediere cuvenite.
Scurt istoric. După
adoptarea Legii Educaţiei Naţionale, Legea Miclea-Funeriu, în 2011, s-a trecut
la supravegherea video-audio a examenelor naţionale. Ei bine, rezultatele la
promovarea de la Bacalaureat au căzut de la 90% la 45%, adică la jumătate. În
anii ce-au urmat, rezultatele au crescut la 65-75%, fără a se ţine cont de
elevii care nu se înscriu la examenele de absolvire, fiind convinşi că nu
posedă competenţele necesare pentru a le promova. Dacă ne raportăm la elevii
înmatriculaţi în clasele terminale, procentele de absolvire ar fi de 50-55%.
Şi dacă suntem mulţumiţi de procentele de 65-75% în
medie, la examenele de absolvire, cum ne explicăm datele din raportul QX care ne
spun că Testele PISA arată că elevii români (la 15 ani) au probleme să
înțeleagă ceea ce citesc (aprox. 42%), să facă conexiuni matematice (aprox.
49%) și să înțeleagă corect și științific fenomene familiare (44%), în general,
aflându-ne pe penultimul loc în Uniunea Europeană. Nu se leagă procentele
de absolvire de la examenele de absolvire
cu aceste evaluări internaţionale.
Un lider de sindicat mi-a spus că la testele PISA
altele sunt obiectivele, metodele de evaluare, comparativ cu învăţământul
nostru. Replica mea a fost: şi care sunt cele defecte, cele de la PISA sau cele
de la noi?
Ştim că la examenele de Evaluare Naţională
diferenţele între media de la Evaluare şi media claselor V-VIII se ridică şi cu
3-4 puncte mai mari mediile din gimnaziu. De aceea s-a şi renunţat să fie luată
în considerare media claselor V-VIII la admiterea la liceu. Cum e posibil aşa
ceva?
Evaluarea elevilor la clasă nu este obiectivă. Avem,
pe de o parte, o atitudine „mămoasă” a profesorilor, care din dorinţa de a-şi
ajuta proprii elevi să ajungă la un liceu sau facultate bună le acordă note şi
medii fără acoperire în cunoştinţele şi competenţele câștigate de-a lungul
anilor de şcoală.
Pe de altă parte, mândria profesorilor, a managerilor
şi evaluarea Inspectoratelor Şcolare se face în funcţie de numărul elevilor
promovaţi şi cu medii cât mai mari. Personalul didactic şi managerii consideră
că prestigiul şcolii este dat de gradul de promovare şi de mărimea mediilor
elevilor.
Aşa se face că avem nevoie de o evaluare obiectivă,
bazată pe aplicaţii informatice, independentă de evaluarea curentă de la clasă,
realizată de profesori, care sunt eminamente subiectivi, nu pot fi obiectivi.
Ce propune raportul QX în materie de evaluare
„Evaluările naționale pe care le avem acum nu
evaluează standardizat toate competențele de bază sau cheie pe care le țintim
în sistemul educațional. Acest lucru trebuie corectat! Evaluările standardizate
la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a trebuie să-și păstreze caracterul
informativ și formativ pentru o educație personalizată la nivel individual, dar
și pentru măsuri la nivelul unităților școlare și pentru politici naționale.
Dar, pe lângă testările la matematică-științe și limba română, trebuie acoperite
și celelalte competențe de bază/cheie – de discutat varianta 5 competențe de
bază vs. 8 competențe cheie, inclusiv privind raportul între evaluare națională
și cea a cadrului didactic (testată prin eșantionare)”.
Sunt propuneri extrem de vagi şi care depind de
profesorii care evaluează, şi care nu au niciun interes să expună realitatea de
la clase. Din istoricul evaluărilor de la examenele naţionale din ultimii 30 de
ani vedem mai degrabă mistificare, ipocrizie, autoamăgire şi minciună, când
vine vorba de evaluarea rezultatelor învăţării.
Am scris de multe ori despre evaluarea performanţelor
în educaţie prin măsurarea progresului şcolar al elevilor (aici)
În esenţă este vorba de următoarele:
În primul rând în generarea unor bazine de itemi
unici, pentru fiecare clasă, disciplină, profil, specializare. În primul an se
poate porni, experimental, doar pentru gimnaziu, unde lucrurile sunt mai
simple. Serviciul specializat, CNPEE (Centrul Naţional de Politici şi Evaluare
în Educaţie), numeşte responsabili pe fiecare disciplină importantă, care
colectează de la profesorii din disciplina respectivă propuneri de astfel de
itemi. Itemii vor fi propuşi în trei variante: simpli, medii, şi de aprofundare,
astfel încât bazinul de itemi va avea trei secţiuni. Responsabilul de bazin
este salarizat pentru munca sa, va putea folosi şi culegerile sau manualele în
vigoare, iar munca se desfăşoară exclusiv online. Dacă fiecare bazin acumulează
câteva sute de itemi este suficient.
La sfârşitul anului şcolar, în cadrul evaluării
sumative, aplicaţia generează în dimineaţa testării, pe hârtie, „n” teste tip
grilă, similare dar nu identice, pentru elevii unei clase. Un profesor de altă
disciplină împarte testele, le adună la sfârşitul celor două ore, şi le predă
informaticianului şcolii. Fiecare test cuprinde câte 5 itemi din fiecare
categorie, simplu, mediu şi de aprofundare. Este personalizat, prin cod de
bare, iar subiectele sunt diferite de la elev la elev. Astfel se exclude
copiatul sau inspirarea din „extra” surse. Aplicaţia verifică răspunsurile şi
expediază nota, centralizat, la CNPEE. Aici se măsoară progresul şcolar
elevilor, ca diferenţa între notele testelor din doi ani consecutivi. Apoi se
fac medii statistice pentru elevii unui profesor, unei şcoli, unei comunităţi,
unui judeţ. Dacă elevii unui profesor au progresat, statistic, de la media 3 la
media 5, jos pălăria! Profesorul va primi un bonus consistent la salarizare,
proporţional cu progresul şcolar al elevilor săi. Evaluarea se face statistic,
pe 150-200 de elevi ai unui profesor, astfel că nu conteaza doar elevii buni
sau cei slabi. Iar la nivelul școlii se face pentru 1000 de elevi, mai mult sau
mai puțin.
Salarizarea profesorilor funcţie de performanţă
Raportul QX propune:
”Salariul ar trebui să pornească de la nivelul
salariului mediu pe economie la nivel de debutant și să crească apoi în funcție
de vechime/grade didactice (cel puțin în corelare cu salariile din sănătate,
prin anii de studiu/școală).
Salariul trebuie anual raportat la atingerea
unor standarde prestabilite de calitate (ex. printr-un Plan individual de
carieră).
Peste salariul de bază, în funcție de o serie de
indicatori de performanță – cu indicatori de excelență și de incluziune –,
asumați prin Planul individual de carieră, veniturile trebuie diferențiate.
Creșterea salarială/a veniturilor trebuie
dublată de responsabilitate crescută.
Trebuie stabilite standarde minimale de atins pentru obținerea
salariului din grila de salarizare.
Indicatorii de calitate pentru veniturile
diferențiate trebuie să includă atât indicatori educaționali de
performanță/progres (ex. examene naționale, olimpiade), cât și indicatori
educaționali de incluziune (ex. abandon școlar, recuperări remediale, progres). Numărul de ore de predare/evaluare din norma
didactică să fie cel puțin la nivelul mediei europene. Activitățile asociate
celor opt (8) ore zilnice trebuie să se desfășoare în școală – pentru a crea
medii educaționale active între profesori și elevi, între profesori și colegii
lor profesori și între profesori și părinți – sau, ca excepții, în alte
condiții similare (ex. bibliotecă) aprobate de școală.”
Criteriile prin care se leagă salarizarea de
performanţă sunt vagi şi lipsite de obiectivitate. Salarizarea rămâne la
decizia managerilor şi inspectorilor, până la urma legată de pile şi relaţii.
Dacă măsurarea progresului şcolar al elevilor,
explicată mai sus, ar sta la baza salarizării profesorilor, ar fi o legătură
obiectivă, decisă de aplicaţiile informatice, nu de pile şi relaţii.
La nivelul la care se află acum evoluţia
societăţii româneşti, evaluarea şcolară nu se poate compara cu aceea din ţări
occidentale, care sunt la alt nivel de dezvoltare şi conştiinciozitate în
privinţa relaţiilor stabilite în învăţământ.