În multe state – și România nu face excepție – vedem cum politica se golește de sens și se umple cu bani. Nu cu investiții, nu cu idei și proiecte de valoare, ci cu bani care dictează, cumpără și impun. Politica se transformă într-un instrument al averilor îndoielnice și al celor care nu au o educație adecvată pentru a fi lideri. Dar acești indivizi folosesc puterea financiară pentru a influența deciziile politice, pentru a-și proteja interesele și pentru a-și perpetua dominația. Iar lipsa educației îi face să nu înțeleagă complexitatea guvernării unei țări și nevoile reale ale cetățenilor. Problema nu e că banii intră în joc, ci că „banii murdari” sau „banii cu doar patru clase” ajung să dea direcția. Și o dau prost.
Filosoafa și autoarea americană de origine rusă, Ayn Rand spunea că „banii sunt barometrul virtuții unei societății”. Când banii murdari ajung să dicteze direcția unei națiuni, virtutea este înlocuită de corupție și incompetență. Când conducerea este preluată de cei care nu au o reală responsabilitate socială, consecințele pot fi devastatoare. Jack Ma, fondatorul Alibaba, a afirmat că „este foarte simplu să faci bani în ziua de azi. Dar a face bani într-un mod sustenabil în timp ce ești responsabil față de societate și încerci să schimbi lumea – asta este foarte dificil”.
Când cel care vrea să fie conducător nu are cultură, nici etică, nici viziune, ci doar acces la bani nemunciți pe care-i toarnă în campanii electorale, rezultatul este o țară în care totul se tranzacționează: funcții, contracte, tăceri și legi, sănătatea și educația, viitorul mai ales. Educația banului înseamnă responsabilitate – în lipsa ei, apare dominația cinică, pur mercantilă. Partidele devin vehicule de interese, nu de idei. Vedem deja „lideri” ajunși din nimic pe culmile deciziei, care fie aruncă în jur sume obscene, fie nu pot enunța până la capăt o propoziție în limba română la tribuna Parlamentului. Asistăm practic la o colonizare a spațiului public de către aroganța „neamului prost”.
Exemplele din istorie sunt numeroase. În Rusia, oligarhii au acumulat putere și influență după prăbușirea Uniunii Sovietice, adesea în detrimentul democrației și al bunăstării generale. Modelul ex-sovietic a fost de altfel replicat în mai multe state europene din blocul comunist. În alte cazuri, conducători fără educație adecvată au împins națiuni către crize economice și sociale profunde.
Când banul negru intră în politică, legea devine opțională. Pentru că banul negru nu vine singur. Se cocoață la putere însoțit de tăcere, complicitate, intimidare și presiune. Odată ajuns în vârf, nu mai are nevoie de justificări. Doar de protecție. Și o cumpără. Construiește rețele în jurul lui – presă obedientă, afaceri protejate, justiție ocolită. Și atunci ajungem să nu mai avem democrație, ci doar un feudalism economic cu fațadă democratică, de fapt o formă de autoritarism.
Atunci când reușita socială nu mai vine din educație, muncă sau competență, ci din relații de corupție și acces la bani nemunciți sau netransparenți, se distruge fundația unei societăți funcționale. Tinerii capabili emigrează. Cei care rămân, învață că nu mai are rost să învețe. De ce ai mai merge la școală când oriunde te uiți, șeful are „bacul” picat și trei vile înregistrate pe mătuși de care nu a auzit nimeni?
Într-o țară condusă de bani mulți, negri și fără educație, instituțiile se strică din interior. Administrația devine un decor, presa devine cor și societatea – spectator. Iar când oamenii se obișnuiesc cu acest decor, nu mai văd urâtul. Se mulțumesc cu puțin, votează urâtul sau, mai rău, nu mai votează deloc.
Citește pe Antena3.ro
Imagini din satelit arată că rușii masează trupe militare și avioane la granița cu Finlanda
Și tocmai asta este victoria banilor nemunciți și cu puține clase ajunși la putere: să ne convingă că nimic nu mai contează. Dar este esențial ca societatea să fie vigilentă și să promoveze lideri care combină integritatea, educația și responsabilitatea. Altfel, riscăm să fim conduși de banii mulți, negri și fără educație, cu toate consecințele nefaste care decurg din aceasta.
România nu duce lipsă de oameni buni. Duce lipsă de curajul de a-i pune în față. Atunci când lăsăm banii fără scrupule să urce la vârf, coborâm toți. Nu doar în clasamente. Coborâm ca națiune.