O învățătoare care predă într-un cătun botoșănean a reușit să câștige premiul de Profesor al Anului, la categoria debutanți. Ioana Cristina Pașcău are 30 de ani și a refuzat un post la oraș doar pentru a preda copiilor de la țară.
Învățătoarea Ioana Cristina Pașcău FOTO Cosmin Zamfirache
În februarie,
la Opera din Brașov, a avut loc Gala „Profesorul anului din mediul rural“ , organizată de ONG-ul
Teach for Romania. Acest eveniment reunește, după o selecție foarte riguroasă,
cei mai buni profesioniști din domeniul educației care activează în mediul
rural. Anul acesta, la categoria debutanți, premiul cel mare, de „Profesor al Anului“,
l-a obținut Ioana Cristina Pașcău, învățătoare la Școala Gimnazială „Petru
Zamfirescu“ din cătunul
Prisăcani, județul Botoșani.
„Pentru mine a fost total neașteptat. Persoanele
din jurul meu m-au nominalizat și m-am trezit că sunt în primii trei și că
trebuie să merg la Brașov, la gală. Nu m-am gândit vreo clipă că voi câștiga un
asemenea premiu. Evident, m-am bucurat că activitățile pe care le desfășurăm în
școală sunt apreciate“, mărturisește pentru „Weekend Adevărul“ câștigătoarea. Dincolo de
modestia învățătoarei din Botoșani, se află însă o poveste incredibilă despre
dăruire, pasiune pentru meserie și o adevărată performanță educațională
realizată într-un cătun uitat de lume, de la marginea României.
Locul unde pasiunea pentru educație și-a găsit casă
Pe drumul
către Prisăcani te poți rătăci destul de ușor. În acest loc uitat, în mijlocul
unui câmp, ars de soare vara și răscolit de viscol, iarna, se ajunge pe drumul
Botoșani-Iași. În orașul Flămânzi, la giratoriul din centrul localității, se
merge tot înainte preț de patru kilometri. Trebuie atenție sporită pentru a
coti la singurul drum care duce către Prisăcani, ceva mai mare ca o uliță
sătească. Mai urmează încă aproximativ doi kilometri de mers pe un drum
infernal, lăsat plin de gropi, destructurat, parcă în bătaie de joc. Intrarea
în Prisăcani este semnalizată de o pancartă de tablă. Dar ca să fim siguri că
mergem în direcția bună, mai întrebăm țăranii ocupați cu muncile agricole.
Acest cătun
are o singură școală. Bine că mai rezistă și aceasta. Deocamdată are suficiente
clase, suficienți elevi. Peste drum de școală se află tăpșanul pe care acum 118
ani, țăranii răsculați s-au întâlnit pentru a porni să ceară socoteală
vătafului. Urmașii răsculaților încă învață în școala din sat. Lor le predă
Ioana Cristina Pașcău, o tânără de 30 de ani care și-a dorit mereu să lucreze
cu elevii. Nu este localnică. De loc este din Bârlad, dar s-a căsătorit și s-a
mutat la Chițoveni, un sat la distanță de numai câțiva kilometri de Prisăcani.
Soțul ei este preot și acolo a primit parohie. Cristina a avut șansa de a primi
post la oraș, dar nu l-a vrut.
Cristina Pașcău FOTO Facebook
„Aici mi-am dorit. Și aici este nevoie de oameni
pregătiți care să muncească cu pasiune. Copiii de la țară sunt ascultători,
cuminți și foarte dornici să învețe. Sunt și cazuri sociale, evident, ca în
zonele rurale, dar trebuie să-i ajutăm pe toți să învețe, să le dăm aripi. Toți
au nevoie de o șansă. Pentru a preda, ai nevoie de multă pasiune, de multă determinare
și implicare“, spune învățătoarea
din Prisăcani.
Inițial, Cristina Pașcău nu a avut studii de specialitate. Avea
doar diploma obținut la Liceul Pedagogic, așa că a lucrat ca educatoare. După
aceea, a urmat studiile superioare și și-a obținut acreditarea pentru
învățământ primar. „Am început ca profesor în învățământ preșcolar, ca
educatoare necalificată. Mai apoi mi-am terminat studiile în domeniu“, precizează
învățătoarea.
Pedagogul care scoate tot ce este mai bun din elevii săi
Cristina
Pașcău predă unei clase de aproximativ 20 de elevi. Toți sunt copii din sat sau
din cătunele învecinate. Copiii sunt într-adevăr curați, receptivi și
ascultători. Poate unul dintre motive este că se simt bine la școală. Sunt
ascultați, învățați să fie încrezători și extrem de motivați. Acesta este unul
dintre secretele Cristinei Pașcău: scoate tot ce este mai bun din elevi, convinsă
că fiecare are câte ceva de oferit.
„Acești copii din mediul rural au nevoie de
multă încredere în ei, de multă implicare. Fiecare elev în parte trebuie
implicat în activități. Nu doar o parte. Fiecare elev trebuie ajutat să
înțeleagă, să participe, să capete încredere în puterile lui. Asta este menirea
noastră. Este nevoie să le transmitem că suntem alături de ei, orice ar fi, și
ne străduim mereu să le punem în evidență calitățile, aptitudinile. Trebuie să
vadă că acele calități există pentru a le dezvolta“, mărturisește Cristina Pașcău.
De altfel,
acest impact pe care-l are asupra încrederii și dezvoltării aptitudinilor
elevilor, se pare, a fost unul dintre motivele pentru care a fost remarcată
învățătoarea din Prisăcani. „Am înțeles că am primit acest premiu datorită
impactului asupra elevilor, activităților pe care le desfășor la școală,
implicării noastre, metodelor pe care le aplicăm atât în clasă, cât și în
activitățile din afara orelor și pentru munca depusă“, adaugă învățătoarea.
De la pedagogie clasică la învățământ digital
Școala din
Prisăcani, deși într-un loc greu de găsit chiar și cu GPS-ul, se poate lăuda cu
dotări decente. Cristina Pașcău și-a făcut un spațiu educațional cochet din
sala de clasă pusă la dispoziție. Pe lângă clasica tablă, mobilierul este nou
și modern, iar pereții acoperiți cu decorațiuni, desene și materiale didactice
frumoase. Nu lipsesc nici videoproiectorul, dar nici sistemul all in one sau
panourile pentru proiecție.
Cristina Pașcău în clasa FOTO Cosmin Zamfirache
Tocmai pentru
a-i atrage pe elevi și a-i ține mai mereu conectați la școală, Cristina Pașcău
mărturisește că folosește un melanj de metode clasice cu unele foarte moderne.
De exemplu, atunci când scrisul în caietele speciale i-a obosit pe copii, se
trage planșa de proiecție și începe joaca.
„Îmbinăm metodele tradiționale cu
cele moderne: caietul, cartea și instrumentele de scris cu metodele moderne,
participative. Totul pentru a le capta atenția, de a fi dornici și curioși să
învețe cât mai mult. Dar și pentru a face mai utilă și mai ușor de înțeles,
pentru noile generații, lecția pe care o voi preda la clasă. Și ei sunt
încântați“, adaugă Cristina
Pașcău.
Cea mai prețioasă lecție, cel mai frumos cadou
Pentru toate
eforturile din sala de clasă, învățătoarea le face mereu câte un cadou
important: câte o excursie. Are și scop de relaxare, dar și scop didactic. „Îi
motivez de multe ori spunându-le că vom pleca în excursie. În zilele în care ne
permite timpul, cum ar fi Școala Altfel, Săptămâna Verde, facem tot felul de
activități, precum ateliere, drumeții, dar și excursii. Este important pentru
ei. Este o deschidere către lume, către cunoaștere. Învață lucruri noi prin
observație“, spune Cristina
Pașcău.
Până în
prezent, elevii din Prisăcani au fost duși în județele vecine și au văzut
locuri foarte interesante. „Eu cred că toate excursiile sunt de neuitat pentru
ei. Am vizitat împreună orașul Suceava, orașul Iași, județul Neamț, pe la
Humulești, Cetatea Neamțului, dar și alte obiective turistice. Au fost foarte
încântați, foarte bucuroși, și mă tot întreabă când mai mergem în următoarea
excursie“, povestește învățătoarea.