Ministrul Educației, Daniel David, vrea să reformeze sistemul de învățământ preuniversitar, iar în afară de noile planuri-cadru și de reorganizarea manualelor școlare a transmis și câteva indicații pentru profesori. Cele mai intens dezbătute sunt cerințele care se referă la eliminarea dictării textelor, la lecțiile de la clasă, și reducerea temelor pentru acasă la o oră pentru gimnaziu și două ore pentru liceu. Cadrele didactice spun că apelul lansat de ministru către părinți, cu îndemnul de a solicita sprijin din partea diriginților, a directorilor, a inspectorilor și chiar a ministerului, atunci când constată că elevii primesc prea multe teme, poate crea haos, în lipsa unui sistem de evaluare, iar tendința de a elimina atât exercițiul memorării, cât și munca individuală vor duce la slăbirea capacității de învățare a elevilor.
Profesorii predau conform unor reguli de pedagogie și metodică, dintre care unele sunt considerate învechite, altele sunt promovate ca eficiente, dar nu toate cadrele didactice sunt de acord cu schimbările, multe dintre acestea fiind experimentale. Renunțarea la temele pentru acasă face parte dintr-un nou curent care a fost promovat în ultimii ani, cu scopul declarat de a nu suprasolicita copiii și tinerii, prin cerințe care i-ar face să lucreze peste 8 ore pe zi – mai mult decât lucrează adulții – la școală și acasă. Dar profesorii spun că temele nu constituie o „pedeapsă” sau o încercare de a lăsa copiii fără timp liber, ci o necesitate, pentru a le crea elevilor competențe necesare în viitoarea lor carieră.
Recent, ministrul Educației, Daniel David, a lansat un îndemn pentru părinții care consideră că profesorii de la școală le dau prea multe teme copiilor lor. Acesta a menționat faptul că prin Ordin de ministru s-a stabilit un timp maxim alocat temelor pentru acasă, astfel încât să nu se depășească o oră pe zi, la toate materiile, pentru clasele I-VIII, sau două ore pentru elevii de liceu. Ministrul îi încurajează pe părinți să ceară sprijinul diriginților și al directorilor, dacă profesorii dau prea mult de lucru pentru acasă, iar dacă la nivelul școlii nu se poate rezolva problema, îi îndeamnă să apeleze la inspectoratele școlare și la minister.
Se trece de la o exagerare la alta
Cadrele didactice nu au primit cu bucurie aceste îndemnuri, iar mulți profesori sunt revoltați de felul în care ministrul intervine în activitatea lor. „Este o exagerare care are ca scop eliminarea altor exagerări, însă poate crea haos. Noi avem oricum probleme cu unii părinți care cred că știu mai bine decât noi ce trebuie să facem la clasă, deși unii dintre ei nu au nici măcar studii universitare. Se pornește de la ideea greșită că noi pedepsim elevii, dându-le teme, sau că le încărcăm prea mult programul zilnic, pentru a nu-i mai lăsa să aibă alte activități. Tema pentru acasă are rolul de a sedimenta cunoștințele acumulate la orele de la clasă. Munca individuală ajută elevul să descopere singur rezolvarea unor probleme, să caute singur răspunsuri, să aplice ceea ce a învățat cu profesorul. A ne impune să reducem temele la un timp de lucru care să nu depășească o oră sau două ore pe zi înseamnă ca fiecare profesor să calculeze timpul de lucru individual al elevului în funcție de orarul pe care acesta îl are a doua zi sau în ziua în care are respectiva materie, să negocieze, eventual, cu ceilalți profesori și să renunțe la unele exerciții benefice pentru elevi, doar pentru a nu depăși un anumit timp de lucru. Este absurd”, comentează o profesoară de Limba și Literatura Română de la o școală gimnazială.
Practic, dacă elevii au o oră de Limba Română luni, iar profesorul vrea să le dea o temă pentru joi, ar trebui să pornească un calcul, de la presupunerea că elevii își vor face temele miercuri, apoi ar trebui să le verifice orarul și să calculeze tipul de exercițiu pe care-l solicită ca temă, astfel încât să nu depășească un sfert de oră sau 10 minute, pentru a se încadra în totalul timpului alocat zilnic pentru temele la toate materiile, apoi să „negocieze” cu ceilalți profesori, pentru a stabili împreună câte minute pot fi alocate pentru tema la fiecare materie.
Standardizarea afectează calitatea învățării
„Există posibilitatea de a prestabili un anumit timp de rezolvare a unei probleme, indiferent de materie. La matematică se pleacă de la un calcul al timpului alocat, pornind de la gradul de dificultate al exercițiului. Sistemul acesta de calculare a timpului pentru rezolvare este folosit și atunci când se fac subiecte pentru examene, nu este o noutate. Sunt exerciții care se recomandă, din punct de vedere al gradului de dificultate, cu un anumit timp de rezolvare prestabilit. Dar asta nu înseamnă că fiecare elev are același ritm de lucru, mai ales atunci când este vorba despre o temă pentru acasă, după o anumită lecție. Fiind ceva ce s-a predat recent, elevul va aloca mai mult timp rezolvării exercițiilor care constituie tema pentru acasă, iar noi trebuie să luăm în calcul și acest aspect, dacă le calculăm temele în funcție de timpul pe care ei îl pot aloca zilnic pentru teme. Nu este greu pentru noi, ca profesori, să facem acest efort suplimentar, dar e foarte posibil ca în acest fel să nu le puteam recomanda elevilor să facă anumite exerciții care i-ar ajuta să înțeleagă mai bine lecția predată, pentru că ar avea nevoie de mai mult timp pentru rezolvare”, spune și un profesor de Matematică.
Citește pe Antena3.ro
Abuzurile cadrelor didactice
În scandalul temelor pentru acasă intră și abuzurile pe care le-au făcut unii profesori, în ultimii ani, dar cei care se revoltă acum spun că nu este eficient să se încerce eliminarea unor exagerări prin altele. Este vorba despre abuzuri făcute de profesorii care intenționat au supraîncărcat elevii, pentru a le da meditații în privat. Această practică a fost eliminată prin lege, iar cadrele didactice care dau meditații acelorași elevi pe care îi au și la clasă riscă acum să-și piardă dreptul de a mai preda, dacă sunt cercetate pentru încălcarea acestei restricții. Însă volumul mare de lucru pentru acasă este în continuare asociat cu meditațiile și cei care vor să reducă acest volum cât mai mult sau chiar să elimine temele argumentează prin nevoia de a descuraja abuzurile profesorilor care iau elevii de la clasă pentru meditații.
Reducerea volumului de muncă pentru acasă mai este legată și de ideea că supraîncărcarea elevilor în timpul liber ține de unele metode învechite de predare, iar copiii și tinerii ar trebui să aibă un program mult mai relaxat, pentru a fi creativi.
Riscul de a crea generații de incompetenți
Nu toate cadrele didactice sunt de acord cu această metodă, spunând că se încurajează astfel superficialitatea și în loc să se creeze anumite competențe, de fapt se susține un sistem de predare-învățare care va genera adulți incapabili să rezolve cerințele pe care le vor avea la locul de muncă.
„Ne mirăm că deja sunt angajatori care refuză să mai lucreze cu tineri absolvenți de liceu sau de facultate, după ce au ajuns la concluzia că aceștia nu sunt capabili să facă față cerințelor de la locul de muncă. Dacă vom continua să le arătăm copiilor și adolescenților că au numai drepturi și că trebuie să li se respecte în primul rând programul lor de relaxare, vom crea generații de incompetenți care vor ajunge să fie hrăniți de stat, adică de cei care vor munci în locul lor, să le plătească ajutoare sociale. Nu e normal nici să încărcăm elevii cu un volum atât de mare de muncă încât să nu mai aibă deloc timp liber, dar nici să le formăm convingerea că nu au responsabilități și nu trebuie să rezolve nimic singuri. Dacă eu le dau elevilor ca temă un proiect pentru care trebuie să lucreze, să caute, să verifice, să creeze, cu scopul de a descoperi singuri detalii legate de lecția predată la clasă, e benefic pentru ei să facă această muncă de cercetare și de creație. Dacă reduc volumul de muncă pentru temă, doar ca să mă încadrez în 10-15 minute alocate temei, elimin exact părțile legate de cercetare și de creativitate pe care vreau să le dezvolt, drept competențe”, explică un profesor de Geografie. Acesta mai spune că unele elemente din procesul de învățare nici măcar nu pot fi calculate „la minut”, pentru că sunt legate de stimularea curiozității elevului, de trimiterea către bibliotecă sau chiar către cercetarea de teren, pentru a se forma abilități și pentru a se stimula creativitatea, iar îndemnul acesta de a reduce timpul alocat temelor la un anumit standard contravine cu tot ce au învățat profesorii despre metodele inovative de predare și aruncă în derizoriu munca didactică, prejudiciind și elevul.
Noile metode didactice sunt în pericol
Cele mai multe teme pentru acasă sunt acum proiecte pentru care elevii nu rezolvă doar exerciții practice, ci trebuie să caute răspunsuri, să studieze mai mult timp un anumit subiect, să citească materiale recomandate în bibliografie, dar să și găsească singuri alte surse de informare, la final fiind muncă de creație, individuală sau de grup. În acest fel se stimulează și munca în echipă de care viitorii adulți au nevoie, însă reducerea timpului de lucru ar înseamn bagatelizarea întregului proces de studiu și renunțarea din start la componenta didactică de creare a competențelor.
Profesorii mai spun că acuzațiile care li se aduc în legătură cu faptul că nu le verifică elevilor temele sunt absurde, pentru că aceste teme sunt date cu scopul de a-i ajuta pe elevi să înțeleagă lecția predată, lucrând singuri, nu cu scopul de a li se pune note sau de a li se da sancțiuni dacă au greșit sau dacă nu și-au făcut tema.
„Poate că ar fi mai eficient să le spunem din start că temele sunt facultative, dar copilul are tendința de a fi superficial și dacă le vom da doar teme facultative, cei mai mulți nu le vor face. De aceea, de multe ori noi le dăm teme, dar nu le verificăm caietele, pentru că verificarea se face chiar la următoarea lecție, prin ceea ce discutăm la clasă. Este ceva ce ține de metoda de predare și nu e cazul să fim acuzați de părinți că nu le-am verificat copiilor caietele. Dacă tema a fost să citească despre Vlad Țepeș și să răspundă în scris la câteva întrebări, nu e nevoie să verific eu caietele în următoarea oră, ci să observ cine și-a făcut tema, prin participarea la lecție și răspunsurile la întrebări”, explică un profesor de Istorie.
Profesorii sunt revoltați mai ales pentru faptul că după aceste declarații ale ministrului Educației au ajuns să fie trași la răspundere și nevoiți să dea explicații în legătură cu metoda de predare, deși mulți dintre părinții care le cer socoteală nu înțeleg în ce constă procesul complex pe care-l presupune predarea unei lecții.
Dictarea și memorarea sunt la baza învățării
Ministrul Daniel David este criticat de mulți profesori și pentru afirmațiile pe care le-a făcut în legătură cu interzicerea predării pe baza dictorii lecțiilor. Mulți profesori spun că ministrul înțelege greșit o anumită componentă din procesul de predare-învățare, mai ales de la clasele primare și gimnaziale, unde elevii își dezvoltă și atenția, capacitatea de a percepe un mesaj, chiar și scrierea după dictare și capacitatea de memorare, având nevoie de toate acestea, ca exercițiu, în dezvoltarea abilităților și a competențelor.
„Nu am inventat noi apa rece și mersul pe jos sau roata. Nu dictăm lecții pentru că altceva nu știm să facem. Poate ne explică domnul ministru cum ar putea ajunge un elev să înțeleagă texte – pentru că tot comentăm de mulți ani testele PISA și procentul de 42% analfabetism funcțional – dacă nu le dezvoltăm capacitatea de a scrie după dictare și de a înțelege mesajele. Scrisul după dictare și memorarea nu se practică doar pentru a umple timpul alocat lecțiilor de la clasă sau pentru a umple caiete, ci pentru a le dezvolta copiilor capacitatea de a percepe mesajele, de a reda ceea ce aud, de a-și exersa memoria. De toate acestea este nevoie în procesul de învățare, pentru a se ajunge la creativitate. Sunt elemente testate pe mai multe generații, care dezvoltă creierul și nu pot fi eliminate. Evident, nu reducem predarea doar la așa ceva, dar nici nu putem elimina ceva ce stă la baza procesului de învățare”, spune o profesoară de Limba Engleză.
Aceasta mai spune că se confruntă cu din ce în ce mai multe situații în care părinții vin la școală pentru a le cere profesorilor să nu-i mai oblige pe copii să memoreze poezii sau definiții de care au nevoie pentru a înțelege materia predată. „Părinții aceștia care nu știu ce înseamnă pedagogia au impresia că noi îi obligăm pe copii să memoreze poezii ca pedeapsă. Nici măcar nu-și dau seama cât de mult rău le fac acestor copii care nu-ți mai pot dezvolta capacitatea de memorare și riscă să ajungă adulți fără abilități de bază pentru o muncă decentă și bine plătită. Nu e normal ca lecțiile să conste doar în memorare și redare automată, dar ei au înțeles că nu trebuie să memoreze nimic. Am un elev care mi-a spus că refuză să mai învețe poezii, pentru că așa l-a sfătuit tatăl lui, iar acum a spus și domnul ministru că nu trebuie să memoreze nimic”, mai spune profesoara.
