România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în privința persoanelor care citesc cărți, iar această tendință de deculturalizare se observă în societatea de astăzi mai mult ca oricând. Analfabetismul funcțional, cel științific și digital, lipsa informațiilor de bază, toate acestea duc, în cele din urmă, la prăbușirea oricărei societăți. Iar România, din acest punct de vedere, se află pe marginea prăpastiei. De ce nu mai citesc românii? Profesorul Bogdan Bucur, istoric și sociolog în cadrul SNSPA, a explicat fenomenul care se răspândește mai ales printre tineri precum un virus.
Românilor nu le place să citească. Arhivă
De ce nu mai citesc românii
Românii citeau mai mult în perioada regimului comunism față de cum o fac în prezent, a precizat pentru „Adevărul” istoricul Bogdan Bucur, profesor în cadrul SNSPA.
„Nu vreau să idealizez acele vremuri, departe de mine asta, dar trebuie, totuși, să spunem lucrurilor pe nume. Pe atunci existau tiraje de zeci de mii, chiar sute de mii de exemplare de cărți. Mai țineți minte, de exemplu, colecția Biblioteca pentru toți? Care a scos niște cărți absolut excepționale la prețuri derizorii? Evident, totul era controlat de statul român. Din păcate, astăzi, Ministerul Culturii nu mai este interesat să producă o cultură accesibilă, de calitate și de masă”, explică specialistul.
Pe de altă parte, recunoaște el, românii nici nu mai au timp să citească așa cum aveau în trecut. Iar asta pentru că trăim într-o lume într-o continuă mișcare și dezvoltare, o lume căreia trebuie să-i facem față zilnic, trăim vremuri în care tehnica și tehnologia se dezvoltă cu o viteză uluitoare.
Ne aflăm în era smartphone-ului de ultimă generație, a aplicațiilor și inteligenței artificiale. Nici nu ne mai aducem aminte cum miroase hârtia unei cărți din bibliotecă. Și nici nu am avea cum din moment ce trăim robotizat în viața reală, de zi cu zi, construindu-ne una paralelă, în online.
„Avem această „nenorocire”, pe care toți o posedăm în buzunar sau în geantă, care se numește smartphone, care vine cu jocuri, aplicații, care ne oferă acces la rețelele de socializare, care ne macină însă timpul dar și energia”, consideră profesorul.
Acesta consideră că cititul cărților a pierdut un teren fantastic imediat după Revoluție, când românii au devenit mari consumatori de televiziune.
„Însă soluția nu este, evident, aceea prin care să reducem din nou programul tv la două ore ca să ne întoarcem la cărți și la citit. Soluția ar trebui să vină din partea școlii, acolo unde copiii ar trebui să fie orientați către carte. Să descopere frumusețea de a citi”.
Și încă un aspect de luat în considerare: dacă dai o raită prin librării, vei constata două mari lucruri. Pe de-o parte, prețurile piperate la care se vând cărțile și, pe de altă parte, așa zisă „maculatură” care a invadat rafturile.
Însă ar trebui să știm cum să alegem grâul de neghină, consideră profesorul Bogdan Bucur. „Există niște filtre la care cititorul ar putea apela. Mă refer la criticul literar, la criticul de artă și la profesori. Menirea acestora din urmă nu este doar să le sădească elevilor dragostea de a citi o carte, ci să-i și îndrume în așa fel încât copiii să aleagă și ceva de calitate. Pentru că nu toată lumea poate să discearnă între miile de cărți așezate pe tarabele librăriilor”.
Din păcate, în lipsa unui astfel de ghidaj, copilul, tânărul se pierd. „Există, într-adevăr, foarte multă maculatură care este produsă de multe edituri tocmai pentru că se adresează unui public amator de așa ceva”, explică Bogdan Bucur.
Un public numeros care cere mesaje simple, accesibile și împachetate frumos. Asta, pentru că mulți dintre noi am obosit să mai gândim, am obosit să ne mai punem mintea la contribuție, să naștem judecăți critice și de valoare.
Cultură cu picătura. Puțin câte puțin putem face mult
Bogdan Bucur a mărturisit că dragostea pentru cărți, dacă nu a fost cultivată în școală, poate fi cultivată în viața de adult. Este mai greu, dar nu imposibil. „Marile companii și-ar putea expune angajații la doze mici de cultură. O să vă dau un exemplu: am fost invitat recent de către o astfel de corporație să le vorbesc angajaților despre drepturile omului. Și mi-a plăcut foarte mult să fac acest lucru pentru că aceasta este o formă de educație pentru adulți. Intervine, deci, în această ecuație și responsabilitatea corporațiilor, a companiilor, a firmelor de a culturaliza oamenii, de a-i educa”.
Sunt cursuri pe care departamentele de resurse umane le contractează din zona universitară. „Acest lucru chiar se întâmplă mai ales în cazul corporațiilor care au resurse și își permit să plătească câteva sute de euro pentru a aduce pe cineva să discute pe o anumită temă”.
Profesorul atenționează însă că cel care vine în fața oamenilor ar trebui să fie un specialist. „Mi-e teamă însă că, de multe ori, se apelează și la șmecherași care știu să facă balet cu limba în gură, care știu să scoată cuvinte meșteșugite, care par a spune lucruri extraordinare dar care, în realitate, spun banalități înfiorătoare”.
În concluzie, pentru educarea și culturalizarea adulților, aceștia ar trebui antrenați în câmpul muncii. „Iar statul să ofere cheltuieli deductibile angajatorilor care se implică într-o formă de alfabetizare științifică și culturală a angajaților. Dar cu o singură condiție: în fața oamenilor să fie aduși specialiști din mediul universitar. Exclusiv specialiști”, insistă Bogdan Bucur.
Bogdan Bucur, istoric și profesor universitar în cadrul SNSPA. Arhivă
Mesaj de interes public: „Este sexy să citești”
O altă soluție de conștientizare a beneficiilor aduse de cărți și de citit ar fi desfășurarea unor campanii la nivel național difuzate în on-line, dar și la televizor. Așa cum suntem îndemnați să nu mâncăm zahăr, să nu consumăm sare sau alcool, așa ar trebui să ni se spună să mai punem și noi mâna, din când în când, pe o carte.
„Mesajul trebuie să fie unul simplu, haios, prietenos, dar serios în același timp. Umorul ar fi aici principalul instrument. Poate în stilul lui Caragiale. Apoi, acest mesaj trebuie conceput în funcție de persoana căreia i se adresează: tineri, femei, bărbați, copii. Trebuie luate în calcul inclusiv interesele oamenilor. Mesajul ar trebui gândit pe profilul acestora în așa fel încât chiar să-i atingă, chiar să ajungă la ei, să le stârnească curiozitatea pentru știință, cultură, carte, educație”, consideră profesorul Bucur care a mai atins o problemă: lipsa infrastructurii culturale în România. „Nu vreau să-mi imaginez ce se întâmplă într-un sat, de exemplu, unde nu ai nimic. Nu teatru, nu bibliotecă, ce să mai vorbim despre un muzeu, Operă, Operetă etc”.
Însă, chiar și în aceste situații dramatice există soluții dacă ai disponibilitatea să le cauți. „Deși copiii sunt „captivi” în instituțiile de educație ale statului, iar din acest punct de vedere lucrurile par a fi mai simple, ele nu sunt deloc. Pentru că în multe zone nici măcar Casă de cultură nu există”. Ce ar fi de făcut? Așa cum în mediul rural în ziua votului există traseism electoral, tot așa ar putea exista, într-o anumită zi a săptămânii, și un traseism cultural. „Oamenii să fie îmbarcați în autocare, dar nu trimiși la vot, ci la teatru în cel mai apropiat oraș. Mai ales tinerii, care măcar o dată pe an să vadă o piesă de teatru, să participe la un spectacol sau un concert de filarmonică”.
Elveția a adus orchestra de cameră în sălile de clasă. Când și la noi?
Însă cultura poate veni ea însăși la sat, dacă altfel nu este posibil. O demonstrează Elveția, acolo unde autoritățile au alocat și un buget în acest sens. „Există o orchestră simfonică, o trupă mică, o mână de șase, poate șapte oameni care au adus muzica în sălile de clasă”, explică profesorul Bucur cum se procedează pe la alții. „Organizează mini-concerte în fața copiilor, le descriu instrumentele, le explică pe înțelesul lor cum funcționează, cum se mânuiesc etc. În acest fel, elevii interacționează în mod direct cu cultura, cu arta”.
Profesorul consideră că acest model de culturalizare încă de pe băncile școlii ar putea funcționa și în satele din România. „Însă, din păcate, Ministerul Educației nu apreciază acest gen de activitate. Deocamdată cel puțin sistemul de educație este orientat în altă direcție”, a maipunctat profesorul universitar Bogdan Bucur.
În rândul statelor membre ale Uniunii Europene, cea mai scăzută pondere a persoanelor care au citit cărţi se înregistra, în 2022, în România (29,5%), Cipru (33,1%) şi Italia (35,4%), arată datele Eurostat. La polul opus, cea mai ridicată pondere a persoanelor care au citit cărţi se înregistra în Luxemburg (75,2%), Danemarca (72,1%) şi Estonia (70,7%).