Roland Petrean, elev în clasa a X-a la Colegiul Național ‘Silvania’ Zalău, este considerat de către profesorul său un adevărat geniu în domeniul informaticii, el având deja în palmares mai multe medalii câștigate la competiții naționale și internaționale, printre care și titlul de campion european la juniori.
Atât el, cât și dascălul său, Florin Morar, au fost de acord să împărtășească, pentru AGERPRES, câteva gânduri, trăiri și experiențe ce stau la baza succeselor obținute.
Mă lipesc de un grup zgomotos de tineri, îmbrăcați exclusiv în negru, și intru astfel în curte fără a mai fi legitimat la poartă. Liceul nu s-a schimbat foarte mult, față de perioada în care eram și eu elev aici. Poate doar faptul că și-a pierdut grădina generoasă și nu se mai numește ‘mate-fizică’ sau LMF, cum îi spuneam noi, ci astăzi este Colegiul Național ‘Silvania’ (CNS), unul dintre reperele învățământului liceal din Sălaj.
La intrarea în clădirea principală mă întâmpină directorul Florin Morar, o persoană ce te impresionează din prima clipă prin statură, alura sportivă și vocea baritonală. Nu degeaba e și antrenor de fotbal. Dar nu despre el este vorba astăzi și nici despre fotbal, ci despre unul din elevii săi de la orele de informatică, pe care încă le mai predă.
‘Ne așteaptă deja în biroul meu’, îmi spune directorul. Pe vremuri, în biroul directorului ajungeai doar dacă făceai vreo năzbâtie. Acum însă, e ‘de bine’. Intrăm în birou, unde mă întâmpină, cu mâna întinsă, un adolescent cu părul dezordonat, echipat regulamentar, așa cum se cum se cuvine într-un liceu de prestigiu: sacou bleumarin cu sigla liceului agățată în piept, bluză albă și blugi asortați cu sacoul.
‘Roland Petrean’, se prezintă tânărul, întinzându-mi o mână cu degete subțiri și delicate. Ne așezăm toți trei confortabil la o masă imensă ce domină încăperea, iar Florin Morar începe discuția abrupt, fără prea multă introducere.
‘Colaborăm cu Roland de câțiva ani deja. Ce să spun? Dacă ar fi să-l caracterizez pe Roland, foarte pe scurt, ar fi cuvântul ‘geniu’ care i s-ar potrivi. Roland este un elev care a progresat foarte mult. Creșterea lui este exponențială. De la o lună la alta, aș spune. Este la un nivel extraordinar de ridicat. Prin ceea ce a demonstrat Roland în ultimul an de zile, este cel mai bun elev din țară la nivelul lui de vârstă. Nu este un rezultat venit întâmplător. Este un rezultat în urma unei munci asidue. După părerea mea, la Roland s-au întâlnit pasiunea, munca și, evident, capacitatea intelectuală extraordinară. Și toate acestea au conjugat spre aceste rezultate, care spuneam că vin oarecum natural și firesc’, afirmă, cu convingere, cel care îi este lui Roland mentor și profesor la orele de Informatică.
Pasionat de informatică și programare, Roland a câștigat sau a fost medaliat, în ultimii ani, la numeroase competiții interne, dar și internaționale, începând cu clasica olimpiadă organizată de Ministerul Educației și Cercetării. Ultima ‘ispravă’ este o medalie de aur pentru un loc trei (se acordă medalie de aur pentru primii patru clasați – n.r) obținut la concursul internațional Info(1)Cup, ediția a IX-a, desfășurat luna aceasta. Concursul face parte din Calendarul competițiilor internaționale pe discipline școlare și se adresează elevilor juniori, școlarizați de Centrele Județene de Excelență din Romania și unor echipe de elevi din țări cu tradiție și rezultate de prestigiu în informatică. Potrivit organizatorilor – Centrul de Excelență din Prahova, scopul principal al acestui proiect este de a oferi tuturor elevilor șanse egale de a atinge niveluri ridicate de performanță în domeniul informaticii, pentru a le stimula pasiunea pentru disciplina Informatică și, de asemenea, pentru a promova tinerii capabili de astfel de performanțe.
Roland a fost al treilea, depășit de doi elevi din Kazahstan, însă în fața unor elevi din țări precum Italia, Egipt, Ungaria, Ucraina sau Anglia.
‘Ca să vă dați seama la ce nivel este Roland, după ce în prima zi a avut punctaj maxim la acest concurs internațional, a doua zi a fost extrem de supărat că n-a avut punctajul maxim, dar el este primul din țară, din România. L-au bătut doi elevi din Kazahstan, dar acest lucru nu se va mai întâmpla. Nu, Roland? Cam acesta este Roland’, susține cel care îl pregătește pe tânăr.
Roland nu pare în asentimentul profesorului său și dă din mână, dezamăgit: ‘Eu nu sunt chiar așa mulțumit, dar e decent rezultatul. Am mers în prima zi și am luat 300 de puncte. De asta am fost foarte mulțumit. Ideea e că în a doua zi am făcut foarte prost. M-am blocat pe o problemă, care mi-a stricat concursul. Mi s-a părut că trebuia să iau 100 de puncte la ea. N-am luat, că am făcut ceva greșeală, pe acolo. N-am făcut bine și asta m-a cam deraiat tot restul concursului’.
‘Adică, concluzia-i după acest rezultat: Roland e supărat, nu-i bucuros că e locul trei. Nu suportă să fie cineva deasupra lui’, se amuză Florin Morar. ‘Ceea ce e bine. Competiția poate să ducă numai la progres. Dar vă spun, Roland e la un alt nivel. Și mai spun ceva, cu toate că poate n-ar trebui să o spun. Ne va fi dor până când în județul Sălaj vom mai avea un copil cu rezultatele lui Roland. Ne va fi foarte dor’, conchide directorul.
Dar poate cel mai prestigios trofeu din scurta ‘carieră’ a lui Roland este titlul de campion european și medalia de aur, cucerite anul trecut, în luna august, la Chișinău, la a VIII-a ediție a Olimpiadei Europene de Informatică pentru juniori (EJOI). În capitala Republicii Moldova au fost prezente echipaje din 26 de țări europene, totalizând circa 100 de participanți.
Cele două rezultate nu au apărut însă peste noapte. Ele înseamnă, așa cum subliniază profesorul lui, extraordinar de multă muncă: ‘Roland este un copil care asta face toată ziua – informatică, programare, IT’.
Concret, Roland și-a descoperit pasiunea și înclinații în acest domeniu încă din ciclul gimnazial.
‘Păi eu programez de foarte mult timp. Și înainte e clasa a V-a. Dar pur și simplu pentru că am vrut să fac site-uri sau jocuri. Și în clasa a V-a m-a pus doamna profesoară să merg la Olimpiada Județeană. Am fost și am luat locul întâi, doar că nu s-a mai ținut faza națională, pentru că a fost COVID-ul. După aceea am făcut cumva o pauză de la Olimpiada. Eu tot programam acasă, ca și un hobby. Adică scriam chestii, dar nu prea le terminam. Și în a VII-a m-a convins iar doamna profesoară să merg la Olimpiadă. Am luat locul II pe județ. Apoi am luat bronz la națională. Și cumva, de atunci, m-am gândit că, nu știu, mi-au plăcut problemele de la națională și m-am gândit că ar fi bine să lucrez mai mult, să devin mai bun. Am luat din nou bronz la națională, anul următor, dar am intrat în lot și m-am și calificat la Olimpiada Europeană, ceea ce a fost o surpriză. Asta era în clasa a VIII-a. Apoi am fost la Olimpiada Europeană. În anul acela am luat argint și anul trecut am luat locul întâi la lotul de juniori, la Olimpiada Națională și am luat locul întâi și la Olimpiada Europeană, în Moldova, la Chișinău’, își rezumă Roland parcusul de până acum.
Toate aceste rezultate vin, pe lângă munca intensă, și din pasiunea lui Roland pentru informatică și înșiruirile de semne, numite coduri de programare.
‘Îmi place să rezolv probleme, sunt interesante, sunt stimulante intelectual. Cred că e util să particip la Olimpiadă pentru că, până la urmă, poți să aprofundezi foarte mult într-un anumit domeniu sau materie. Și asta e distractiv. Și normal, și concursurile sunt distractive. Poți să te întâlnești cu oameni noi, să-ți faci prieteni. Și concursul în sine e interesant, da. E intens. Adică trec cinci ore și tu nici nu-ți dai seama. Cred că lucrez destul de mult, adică fac probleme, dar fac cumva din plăcere. Sunt și zile sau săptămâni în care nu fac deloc, că n-am chef, dar perioadele astea sunt mai rare. Adică de obicei am chef, de obicei lucrez. Dacă e chiar înainte de un concurs, de exemplu, și stau acasă și mă pregătesc intens, pot să fac și opt ore pe zi și mai mult’, se destăinuie tânărul.
O faptă ce dă măsura valorii sale s-a petrecut anul trecut, la faza județeană a Olimpiade de Informatică, unde a rezolvat una dintre probleme în doar cinci minute, în condițiile în care alți elevi au rezolvat-o în două ore și jumătate dintre participanți nu au mai rezolvat-o.
Dacă totul merge bine și foarte bine în domeniul informaticii, restul materiilor școlare sunt rezumate de Roland cu un singur cuvânt: plictisitoare.
‘Da, ăsta e marele lui of și oarecum are dreptate. La Liceul Internațional de Informatică de la București, copiii vin la școală și fac, unii chimie, unii matematică, unii informatică, unii… Roland trebuie să le facă pe toate. Și atunci, clar, când ești pasionat de ceva, celelalte nu-ți mai plac. Are sens, când faci ceva la un nivel foarte ridicat. E evident că toate celelalte pe el îl deranjează: biologie, fizică, chimie, toate îl deranjează. E clară chestia asta. Aici e datoria noastră, a mea și ca director și ca și profesor de informatică: să încerc să-i fac să înțeleagă și pe colegii mei, să-l fac să înțeleagă și pe Roland că este, totuși, într-o școală de stat, unde se încheie medii la toate disciplinele. Dar n-am avut probleme și țin să mulțumesc colegilor mei că au înțeles ce briliant avem printre noi, care întâmplarea face că acum e la informatică. Doamne dă, peste cinci ani să avem un elev bun la biologie. Va trebui să avem grijă de el’, punctează Florin Morar.
Până atunci, dascălul încearcă să aibă grijă și să ‘șlefuiască’ diamantul pe care îl are, încercând să pună cât mai mult în valoare calitățile lui Roland. Calități printre care se numără și o viteză impresionantă de tastare a cuvintelor, ce îl ajută și în exercițiile de codare.
‘Roland scrie 200 de cuvinte pe minut. E enorm. E ceva ce, dacă se uită un necunoscător, crede că este imposibil. Deci, 200 de cuvinte pe minut este enorm. Așa, ca viteză de tehnoredactare. Eu n-am mai văzut niciodată așa ceva. Are un stil personal de a gândi problemele, Roland. Stă, le gândește, după care, în momentul în care începe să codeze, iese fum din tastatură’, susține cadrul didactic.
Nu e ‘fumul’ ce anunță un nou papă, ci ‘fumul’ unui nou geniu al informaticii, dacă e să acceptăm părerea profesorului său.
La finalul discuției noastre, le propun celor doi să încheiem întâlnirea cu câteva fotografii. ‘Aici, cu harta județului pe fundal’, indică Florin Morar locul cel mai potrivit pentru imortalizarea momentului.
Facem fotografiile și pe drumul de ieșire din liceu ne mai oprim un moment, pentru o ultimă fotografie, cea diplomei ce atestă medalia de aur cucerită de Roland, anul trecut, la Olimpiada Europeană de Informatică. E pusă la loc de cinste, pe holurile liceului, astfel încât să fie văzută de toți cei care trec pragul unității de învățământ.
Pentru că, înainte de toate, Roland Petrean este elev la CNS. ‘Geniul’ elev de la CNS. AGERPRES/(A – redactor: Sebastian Olaru, editor: George Onea, editor online: Irina Giurgiu)