Ovidiu Pânișoară – profesor doctor în cadrul Universității din București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației și directorul Departamentului de Formare a Profesorilor – a făcut pentru Gândul o analiză a planurior-cadru, „cartoful fierbinte” al educației – aflate momentan în dezbatere publică – și care au stârnit controverse, discuții și scenarii cu privire la perspectivele de schimbare ale învățământului românesc.
Ovidiu Pânișoară consideră că, un punct important pe care îl salută și îl sprijină este curriculumul la decizia elevului, despre care susține că pune un accent mai mare pe elev și pe dezvoltarea capacității acestuia de a alege ceea ce vrea să studieze și ceea ce-l reprezintă cel mai bine.
Pe de altă parte, expertul în educație pune pe tapet și cealaltă față a monedei și vorbește despre alegeri care ar putea fi influențate de note mai mari pe care profesorii le dau, tocmai pentru a fi aleși pentru aceste elemente de curriculum la decizia elevului.
„Aceste alegeri să fie influențate de note mai mari pe care profesorii le dau”
Interlocutorul Gândul mărturisește că – pentru a vorbi despre alegeri corecte, care să nu blocheze și mai mult viitorul elevului – ar trebui regândit întreg sistemul de educație și nu doar planurile-cadru, într-un mod în care să se pună accentul pe capacitatea elevului de a alege acele discipline care îl vor ajuta ulterior în viața de adult.
„În primul rând, planurile cadru puse în dezbatere publică au câteva elemente pozitive de la care ar trebui să pornim, după care vom vedea și secvențele pe care ar trebui să ne focalizăm atenția. Elementul pozitiv fundamental – în opinia mea și cred că și în opinia marelui public – este acel curriculum la decizia elevului care pune un accent mai mare pe elev și pe dezvoltarea capacității acestuia de a alege, de a găsi soluții, de a identifica un parcurs de viață.
Gândiți-vă că acest elev, în anii terminali de liceu, poate chiar mai devreme, își alege facultatea și dacă nu și-o alege bine, va trebui să repete decizia. Deci, clar, ar trebui să aibă capacitatea de a alege. Pe de altă parte, în oglindă cu această perspectivă există și riscul – invocat de mulți oameni – ca aceste alegeri să fie influențate de note mai mari pe care profesorii le dau, tocmai pentru a fi aleși la aceste discipline pe care elevul le dorește. În acest caz, vorbim despre două extreme. Ne dorim ca elevul să aibă capacitatea de a alege.
Ne dorim ca elevul să fie deja un „mic adult” care își hotărâște viitorul. Pe de altă parte, există riscul de elevul să aleagă în funcție de anumite tipuri de preferințe pentru anumiți profesori sau pentru lejeritatea cu care aceștia dau note mari. Cum am putea preîntâmpina un astfel de risc? Rămânând, într-adevăr, o măsură bună pe care o salut – anume aceea de a împuternici elevul să poată să aibă decizii asupra parcursului sau educațional – dar cred că ar trebui regândit întreg sistemul și nu doar planurile-cadru, într-un mod în care elevului să i se pună accentul pe capacitatea de a alege, pentru că până la clasa a VIII-a nu există această posibilitate de a alege.
În continuare, unii copii învață comentarii la operele literare pe de rost, în continuare creativitatea și inițiativa elevului nu sunt neapărat aplaudate de modul în care sistemul privește în acest moment parcursul elevului în școală. Dintr-o dată, i se cere să fie un semi-adult responsabil, ceea ce s-ar putea să fie un risc. Ideea este salutară, trebuie să avem grijă să o sprijinim prin alte decizii, pentru a nu se transforma în coșmarul acestei idei și anume dintr-o dată școala să devină, așa, un loc în care profesorii se prefac extrem de binevoitori cu elevii, ca să fie aleși pentru aceste elemente de curriculum la decizia elevului”, a explicat specialistul în educație.
„În momentul în care focalizezi o întreagă istorie de un an de zile pe o astfel de nișă, cred că este prea mult”
Profesorul Ovidiu Pânișoară a vorbit și despre scoaterea istoriei din trunchiul comun – un subiect care a produs multe sensibilități, dar și controverse – explicând cum ar fi putut fi rezolvată lejer această situație.
„Pe de altă parte, avem această discuție privind scoaterea unor materii din trunchiul comun. Este o perspectivă care poate să ridice semne de întrebare, în condițiile în care avem discipline obligatorii de Istoria Comunismului, de exemplu. Și da, cred că este foarte bine să se pună un accent puternic asupra unor momente dificile și problematice – precum comunismul, holocaustul din istoria noastră recentă – tocmai pe ideea de care elevii, viitori adulți să devină atenți la anumite perspective, pentru a nu le mai repeta.
Cu siguranță că acest lucru este bun, dar în momentul în care focalizezi o întreagă istorie de un an de zile pe o astfel de nișă, cred că este prea mult și cred că putea să existe – cu asta am fi rezolvat problema istoriei – în continuare Istoria Românilor și să discutăm despre comunismul românesc în interiorul unui secol întreg, care nu poate fi desprins de toate mișcările politice, de tot ceea ce se s-a întâmplat în România și în lume.
Nu putem să discutăm despre un fenomen în abstract, față de momentele care l-au făcut să devină, care l-au premers. Cred că acest lucru ar fi avut o cursivitate mai mare, în momentul în care ar fi rămas o istorie a românilor, cu accente puternice asupra evenimentelor cu mare impact și asupra fenomenelor istorice pe care copilul trebuie să le știe, pentru a forma un adult responsabil, privind trecutul și mai ales prezentul și viitorul țării.”
„Cred că ar fi extraordinar, ca măcar în ultimul an să existe elemente de lucru în echipă, de predare în echipă”
Ovidiu Pânișoară a vorbit, în contextul acestor schimbări, despre un subiect rar discutat în peisajul școlii românești și anume predarea în echipă și implicit o viziune din trei-patru unghiuri asupra unor fenomene pe care copilul trebuie să le cunoască și care să-i dezvolte gândirea critică.
„Mă gândesc ce interesant ar putea să vină – mai ales că școala românească este monodisciplinară – o combinație între o viziune din trei-patru unghiuri, asupra unor fenomene pe care copilul să le cunoască. De exemplu, gândiți-vă la o combinare între geografie – înțelegerea faptului că oamenii acționează într-un fel, poate și ca urmare a modului în care sunt situați geografic sau și biologic sau și filosofic – o conturare a modului în care gândește pe poporul român și legătura cu problemele istorice prin care a trecut.
Cred că ar fi extraordinar, ca măcar în ultimul an să existe elemente de lucru în echipă, de predare în echipă. Gândiți-vă că un profesor de geografie, cu cel de istorie și cel de filosofie să predea împreună un fenomen, pentru că noi avem o viziune monodisciplinară, în care fiecare discplină este cu jucăria ei. Viața cu care copilul se va confrunta are câte ceva din fiecare – și geografie și istorie și filosofie – și cred că acești ani terminali ar fi extraordinar să pună copilul în zona de reflecție, de dezbatere, de gândire, să aibă o lecție matură.
Altfel, ne ducem din nou în ideea în care avem informații care sunt învățate, reținute pe moment și uitate după aceea, fără să aibă un impact foarte mare asupra a ceea ce ne dorim. De aceea, vorbim de analfabetism funcțional și alte elemente similare, nu pentru că nu se învață, ci pentru că nu se pune accentul asupra modului în care se învață.”
„Profesorii trebuie susținuți în această schimbare și trebuie să ai încredere în ei”
Ovidiu Pânișoară recunoaște însă că – dincolo de idei, perspective, transformări – orice schimbare are nevoie de oameni. Tocmai de aceea, expertul în educație susține că părerile dascălilor trebuie să fie ascultate și integrate în schimbările din peisajul învățământului românesc.
„Mai este un lucru important și anume faptul că ministrul Educației a spus că o să țină cont de părerile primite (n.r. – trimise în legătură cu planurile – cadru), că o să le includă în această nouă perspectivă. Din păcate, învățământul a cam suferit exact de această perspectivă. Venea cineva, poate chiar cu idei bune, dar le impunea.
Cred că o schimbare are nevoie de oameni. O schimbare are nevoie ca profesorii să fie parte a schimbării și să fie entuziaști de ea. Și pentru asta trebuie ca părerile lor – chiar dacă nu în forma în care apar – să fie luate în considerare, să existe loc pentru aceste păreri.
O dezbatere trebuie să dureze până în momentul în care majoritatea oamenilor se declară mulțumiți. De abia atunci vei avea o masă critică la schimbări în care poți să faci o schimbare, pentru că cei trebui să facă schimbarea nu sunt decidenții, sunt profesori de la firul ierbii, de la clasă și ei trebuie convinși, trebuie susținuți în schimbare și trebuie să ai încredere în ei”, a conchis profesorul Ovidiu Pânișoară, directorul Departamentului de Formare a Profesorilor în cadrul Universității București.
Cât va fi bugetul educației, în anul de grație 2025
Bugetul pentru educație, incluzând toate sursele de finanțare, va atinge – conform estimărilor actuale – 4,5% din PIB, respectiv 0,17% din PIB pentru cercetare-dezvoltare-inovare, a precizat ministrul Educației și Cercetării, Daniel David.
„Acum, când paradigmele lumii se schimbă, țesutul social se redefinește, iar instituțiile se transformă, diferența între cine va pierde, cine va supraviețui și cine va fi câștigător va fi făcută de cunoaștere/ Iar cunoașterea – generată prin cercetare-dezvoltare-inovare – este transferată în răspunsurile cognitiv-comportamentale ale oamenilor prin educație.
Mă bucur că educația este considerată prioritate națională în coaliție, așa cum s-a promis la începutul mandatului, și că s-a ținut cont de acest lucru în propunerea Guvernului și în decizia luată în Parlament, evident cu limitele și constrângerile generate de situația economico-financiară prin care trecem’, a scris ministrul Educației pe Facebook.
Oficialul de la Educație a arătat că „ținta” rămâne 15% din bugetul general consolidat – pe cheltuieli – aproximativ 6% din PIB – pentru educație și 1% din PIB pentru cercetare-dezvoltare-inovare, cu obiectivul de „a eficientiza” utilizarea bugetului actual.
Potrivit ministrului, creșterile bugetare în educație vizează atât investițiile, preponderent prin PNRR, cu obiective precum prevenirea abandonului școlar, dotarea școlilor, construcția de campusuri pentru învățământul dual etc., cât și asigurarea salariilor și a burselor.
„Pe segmentul cercetare-dezvoltare-inovare se urmărește o creștere a bugetului pentru competițiile dedicate proiectelor de cercetare și pentru alte activități competitive”, a explicat Daniel David.
Istoria României, mărul discordiei în noile planuri-cadru
Reprezentanţii Ministerului Educaţiei resping afirmaţiile conform cărora propunerile de planuri-cadru pentru liceu scot din studiul elevilor discipline precum Istoria României sau Geografia.
„Sub nicio formă disciplinele nu au fost eliminate sau scoase. A fost scos caracterul obligatoriu, unic pentru toţi elevii în materie de conţinuturi. Trunchiul comun este valabil pentru toţi. Istoria și Geografia rămân discipline importante, fiind incluse în curriculumul flexibil, cu ore alocate în funcție de profil și de deciziile școlii și ale elevilor”, a afirmat secretarul de stat Bogdan Cristescu, potrivit News.ro.
Scoaterea limbii latine, criticată
Și Societatea de Studii Clasice a criticat propunerea făcută de Ministerul Educației de a scoate limba latină din programa liceală pentru filiera teoretică.
Specialiștii în studii clasice au denunțat această decizie drept „o barbarie comisă de un grup de persoane neidentificabile, în mod evident fără niciun fel de orizont cultural și în deplin dispreț față de cultura națională și identitatea noastră europeană”, potrivit unui comunicat de presă citat de Libertatea.
Reprezentanții Societății de Studii Clasice au acuzat lipsa de transparență a Ministerului Educației și au subliniat că elaborarea noilor planuri-cadru s-a făcut „fără consultarea prealabilă a niciunui specialist recunoscut din mediul academic.”
Facultatea de Istorie: „Consecinţe grave ale reducerii orelor de istorie în noul curriculum şcolar”
Și Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti îşi exprimă ”dezacordul profund” faţă de propunerile de modificare a planurilor-cadru, în special în ceea ce priveşte reducerea drastică a orelor alocate disciplinei Istorie.
”Aceste modificări vor avea un impact negativ asupra formării civice a tinerilor, asupra dezvoltării gândirii critice şi consolidării unei societăţi democratice responsabile. De asemenea, vor adânci unele dintre cele mai grave fenomene care deja afectează societatea: abandonarea gândirii raţionale, vulnerabilitatea în faţa pseudo-ştiinţei, succesul teoriilor xenofobe şi conspiraţioniste”, afirmă reprezentanţii facultăţii.
Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti avertizează, într-un comunicat de presă asupra consecinţelor grave ale reducerii orelor de istorie în noul curriculum şcolar.
”Considerăm că aceste modificări vor avea un impact negativ asupra formării civice a tinerilor, asupra dezvoltării gândirii critice şi consolidării unei societăţi democratice responsabile. De asemenea, vor adânci unele dintre cele mai grave fenomene care deja afectează societatea: abandonarea gândirii raţionale, vulnerabilitatea în faţa pseudo-ştiinţei, succesul teoriilor xenofobe şi conspiraţioniste”, se arată în comunicat.
De asemenea, reprezentanţii Facultăţii de Istorie susţin că, în absenţa unei abordări mai cuprinzătoare, introducerea unor cursuri tematice precum ”Istoria evreilor. Holocaustul” şi ”Istoria comunismului din România”, deşi foarte necesare, pot fi grav deservite prin neintegrarea lor într-o abordare mai amplă şi sistematică a istoriei generale din care aceste tragice fenomene fac parte.
Geografia nu mai apare în trunchiul comun la clasele a XI-a și a XII-a – adică nu mai este materie obligatorie
Facultatea de Geografie a Universității din București solicită Ministerului Educației și Cercetării (MEC) să păstreze Geografia în trunchiul comun la toate clasele de liceu, în dezbaterea pe proiectele de planuri-cadru 2025, lansate în consultare de (MEC) până pe 6 martie, potrivit unui comunicat de presă al instituției.
„Geografia este o disciplină puternic ancorată în realitățile secolului XXI, care joacă un rol esențial în educarea elevilor, contribuind la dezvoltarea cunoștințelor despre lume, la înțelegerea fenomenelor naturale și la formarea unei gândiri critice”, prezintă reprezentanții Facultății în document, care poate fi consultat mai jos în articol. Aceștia indică și 5 argumente pentru susținerea importanței geografiei în școală.
Reacția vine după ce geografia nu mai apare în trunchiul comun la clasele a XI-a și a XII-a – adică nu mai este materie obligatorie – dar poate fi aleasă de elevi pentru a fi studiată prin disciplinele opționale din Curriculumul la decizia elevului din oferta școlii (CDEOȘ) și printre materiile de la Curriculumul de specialitate, potrivit Ministerului Educației.
Daniel David: „Avem şansa să trecem de la un sistem în care se predă mult şi prost la unul aerisit şi relevant”
Ministrul Educaţiei, Daniel David, afirmă că acum România are şansa de a trece ”de la un sistem de educaţie în care se predă mult şi prost, foarte centralizat” şi care, pe lângă faptul că este învechit, ”chiar prin rezultatele generate ne pune adesea la risc copiii şi societatea, la unul în care se predă mai aerisit şi relevant, bine şi cu echilibru între centralizare şi descentralizare.”
Oficialul de la Educație îi transmite preşedintelui Academiei Române, Ioan Aurel Pop, care vorbea despre o ”ofensivă contra istoriei şi geografiei”, că sunt ”prea mulţi copii care nu vorbesc corect limba română, se plictisesc de clasicii literaturii noastre, au teorii istorice pseudoştiinţifice, fac confuzii grosolane în geografia ţării, latina devine subiect de ironii”, iar astfel de probleme devin chiar unele de securitate naţională.
CITEȘTE ȘI:
Coșmarul de la ȘCOALĂ. Ce spun oamenii despre ura din școli?